Cămașa de mireasă nu se cumpără, ci se creează ritualic – de aici pornește dr. Mirela Ana Barz de la Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației povestea scoasă din lada de zestre.
”Cămaşa de mireasă, care face parte din categoria cămăşilor de ritual, impune unele reguli izvorâte din credinţele şi practicile populare. Acestea urmăresc stimularea dragostei, hărniciei şi bogăției în noua familie.
Conform vechilor credinţe, cămaşa trebuie să fie croită dintr-un val nou de pânză, deoarece mireasa începe o nouă etapă în viața ei. Alte reguli vizează momentul în care cămașa de mireasă se confecționează: croitul trebuie să se facă în zi de dulce pentru ca viața miresei să fie frumoasă, cusutul cămășii nu se face la începutul sau sfârșitul săptămânii pentru a nu împiedica sporul lucrului, dar nici în seara de marți pentru a evita provocarea ființelor mitologice, Marțolea.
Pe cămaşa de mireasă nu este voie să se facă noduri, mai cu seamă la încreţituri, pentru a nu se înnoda norocul fetei. Pentru a nu-şi împrumuta norocul, cămeşa de mireasă nu se dă cu împrumut la alte mirese”, informează dr. Mirela Ana Barz.
O astfel de cămașă de mireasă, achiziționată din Breb, a făcut parte din expoziția națională itinerantă „Graiul straielor moștenite”. A călătorit astfel la Complexul Muzeal Bistrița, Palatul Culturii Iași, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Baia Mare, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, Muzeul Judeţean Gorj ”Alexandru Ştefulescu”, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Muzeul Brăilei ”Carol I”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul de Etnografie Braşov.
