”Tu vii cu ce ai acum în tolbă. Un vis, o dorinţă, o aspiraţie de mai bine. Eu cu un meşteşug şi un fler pentru schimbare. Împreună scoatem visurile din sertar, punem abilităţile pe masă, le mai şlefuim dacă trebuie, adăugăm câteva ingrediente secrete şi transformăm visul în realitate. O să-ţi placă. Şi rezultatul, dar şi parcursul. Nu ştiu care mai mult” – aceste rânduri au fost destul să mă determine să aflu mai multe despre conceptul de ”Dream Management” și să simt că, dacă vreau să iau de mână pe cineva să mă susțină să îmi îndeplinesc visul, atunci Mirela Oprea – Dream Manager ar fi un excelent început.
O poveste inspirată din America
– De unde această idee de “Dream Management” și ce reprezintă acest program de management al visurilor?
– Acum câţiva ani am citit o carte care m-a pus foarte mult pe gânduri. Era povestea inspirată din realitate a unei companii din Statele Unite, care a reuşit o spectaculoasă reducere a fluctuaţiei de personal prin faptul că a creat diferite structuri şi programe prin care îşi ajuta personalul să îşi realizeze obiective personale. Printre măsurile luate a fost aceea de a angaja un fel de consilier (un ”Dream Manager” în limba engleză), adică o persoană care asculta aspiraţiile angajaţilor şi apoi se străduia să îi ajute să le realizeze. Mi s-a părut un lucru atât de interesant şi mi-am dorit imediat ca şi în România să avem astfel de experienţe. Aşa că am pus bazele programului de Dream Management…
Femeile, mai preocupate de îndeplinirea visurilor decât bărbații?!
– Și uite așa acum aveți organizate peste 60 de ateliere de managementul visurilor în ultimii trei ani. Din experiența astfel acumulată, cine sunt cei mai predispuși să îndrăznească să viseze și chiar să facă pași concreți spre împlinirea visurilor?
– Am fost surprinsă să constat că majoritatea participanţilor la atelierele mele sunt de sex feminin. Nu îmi propusesem aşa atunci când am început să susţin aceste ateliere. Nu am făcut nimic special ca să atrag mai ales acest segment de public. Doamne şi domnişoare de toate vârstele, din toate domeniile profesionale, din toate colţurile ţării, cu niveluri variate de formare sau educaţie: de la doamne avocat, la cadre didactice, la jurnaliste, la persoane cu funcţii executive în corporaţii, la secretare şi aşa mai departe. Comentând faptul că atelierul atrage mai ales persoane de sex feminin, o participantă a spus că ar fi posibil ca bărbaţii să nu aibă nevoie de prea multe “încurajări” pentru a-şi urma visurile, ei fiind susţinuţi de mici să facă ceea ce îşi doresc, în timp ce fetele trebuie să se conformez în mai mare măsură unor aşteptări sociale. Eu mă gândesc că o altă explicaţie posibilă e că poate nu am găsit eu cheia de promovare a atelierului în rândul domnilor, pentru că de fiecare dată când vorbesc cu ei despre asta, e clar că şi ei au nevoie, în egală măsură (deşi poate cu modalităţi diferite), să afle şi să aplice eficient ceea ce spune ştiinţa că e util să facem pentru a ne realiza visurile.
”Clarificarea aspiraţiei pe care vrei să o realizezi este primul pas”
– Am un vis. Care sunt primii pași pe care trebuie să îi fac?
La atelierele mele, eu predau o metodă bazată pe dovezi ştiinţifice. O metodă pe care am creat-o eu din dorinţa de a simplifica o cantitate mare de informaţie din diferite domenii (neuroştiinţe, psihologie pozitivă, ştiinţa comportamentului uman etc.) care studiază diferite aspecte ale realizării obiectivelor. Este vorba despre metoda COPIL. COPIL este un acronim, în care fiecare literă exprimă un concept. C vine de la CLARIFICARE. Fii curios în legătură cu ceea ce îţi doreşti cu adevărat, discerne între ceea ce este dorinţa ta şi ceea ce poate îţi este sugerat sau chiar impus social, ascultă cu atenţie ce semnale îţi transmite corpul tău (de multe ori el e mai înţelept şi ştie chiar mai multe decât tine), pune-ţi întrebări, “joacă-te” în minte, imaginează-ţi cum va fi drumul. Clarificarea aspiraţiei pe care vrei să o realizezi este primul pas.
”Eu îndemn oamenii să aibă o atitudine activă în ceea ce priveşte visurile lor”
– Trebuie să îți urmezi visurile, așa cum se scrie în romane, de exemplu, sau visurile trebuie conduse, așa cum s-ar deduce din titlul cărții dvs.?
– În propria mea carte despre managementul visurilor, am o secţiune specială în care vorbesc despre acest mit al “urmăririi visului”. Mie nu îmi place cum sună această sintagmă. Sugerează o atitudine pasivă, ca atunci când cineva merge în faţă, e deschizător de drumuri, iar altcineva e la urmă, “coadă câine”. Eu îndemn oamenii să aibă o atitudine activă în ceea ce priveşte visurile lor. A conduce un vis înseamnă a fi în fruntea acestuia, având asupra ta întreaga răspundere, luând personal cele mai importante decizii legate de realizarea lui şi inspirându-i pe alţii să ţi se alăture atunci când acest lucru ar aduce visului tău valoare adăugată.
”Nimeni, niciodată, nu a realizat un vis măreţ fără să aibă ajutorul altor oameni”
– Se spune că dacă ai o dorință și o spui nu se mai împlinește… O credință cu care nu sunteți de acord.
– Acesta este un mit. Într-adevăr, există o serie de studii conduse de Peter Gollwitzer care i-au surprins pe psihologii, consilierii, terapeuţii şi consultanţii care ajută oamenii şi organizaţii să îşi identifice şi să îşi realizeze diferitele obiective. Într-unul dintre aceste studii, el a invitat studenţii care îşi doreau să devină psihologi să numească două activităţi pe care le vor realiza în săptămână următoare pentru a-i ajuta să îşi realizeze visul de a deveni psihologi. Jumătate dintre studenţi au dat foile scrise unui cercetător care a citit răspunsul şi a luat notă de ceea ce au scris studenţii. Ceilalţi studenţi au fost anunţaţi că acest exerciţiu fusese o greşeală şi că nimeni nu se va uita la ceea ce au scris ei pe acele hârtii. În săptămâna următoare toţi participanţii au fost contactaţi din nou şi au fost rugaţi să îşi amintească de cele două activităţi şi să noteze cât de mult timp au petrecut făcând acele activităţi. Studenţii din prima grupă – cei ale căror notiţe au fost citite de către cercetător – au petrecut cu mult mai puţin timp făcând acele activităţi decât ceilalţi. Cu alte cuvinte, faptul că ei au spus cuiva despre visul lor şi felul în care îşi propun să îl realizeze i-a determinat să petreacă mai puţin timp implicaţi în realizarea lui efectivă. Acest lucru pare să se întâmple pentru că atunci când vorbim mereu şi mereu despre obiectivele noastre putem să obţinem o satisfacţie prematură, care demobilizează resursele pe care creierul nostru le investeşte în realizarea acelui obiectiv. Pe de altă parte, nimeni, niciodată, nu a realizat un vis măreţ fără să aibă ajutorul altor oameni. Prin urmare, mai degrabă cred că justa măsură este să găsim acele modalităţi de comunicare ale visului care să ne ajute la realizarea sa. E important să vorbeşti despre vis, dar nu ca modalitate de a-ţi oferi o satisfacţie psihologică prematură, nu ca să îţi furi căciula, ci ca să găseşti sprijin şi ajutor pentru ceea ce doreşti să faci.
Propria persoană – cel mai mare sprijin și/sau dușman al visurilor noastre
– Cine/ce este cel mai mare sprijin în îndeplinirea unui vis și cine/ce reprezintă cea mai mare piedică?
– Propria persoană în ambele cazuri! Oamenii au resurse nelimitate, după cum ei au şi credinţe şi comportamente prin care se limitează pe ei înşişi. Mintea noastră este cel mai bun prieten, dar poate fi şi cel mai mare duşman al proiectelor noastre. Eu sunt un mare fan al conceptului de inteligenţă pozitivă, care studiază felul în care ne auto-sabotăm şi în care putem să învingem aceste mecanisme de auto-sabotare. Uneori limitările noastre sunt obiective şi atunci e important să dobândim abilitatea de a cere ajutor. Alteori limitările noastre sunt pur subiective şi atunci poate (spun “poate”, nu e musai în toate cazurile) e important să colaborăm cu un specialist care ne poate ajuta să depăşim acele limitări (ex. un consilier, un terapeut, un mentor etc.).
”Fiecare om are în sine sămânţa progresului personal”
– Citeam pe site-ul dvs. că aveți un vis: ca fiecare cetăţean din România – adult sau copil – să aibă un vis pe care îl urmează şi oameni în jur care să îl ajute să îşi realizeze visul.
– Da, cred că ţara noastră pierde resurse în cel puţin două feluri majore. În primul rând, avem milioane de oameni care au decis să plece din România şi să îşi folosească resursele mentale şi emoţionale pentru dezvoltarea propriilor familii într-un alt spaţiu geografic şi cultural. Un alt mod în care pierdem energie şi resurse e prin rezervorul imens de aspiraţii nerealizate. Fiecare om are în sine sămânţa progresului personal. Suntem dăruiţi de la natură cu acest lucru în mult mai mare măsură decât oricare dintre celelalte vieţuitoare ale planetei şi acesta este unul dintre motivele pentru care am ajuns rasa dominantă. Dar numai o prea mică parte dintre noi e în contact cu propriul potenţial şi îndrăzneşte să creadă în el, căutând activ resurse şi căi de realizare. Încă de mici învăţăm că multe alte lucruri sunt mai importante decât visurile noastre. La şcoală, de exemplu, învăţăm română, matematică, fizică şi altele, dar pentru ce? Visez la un sistem de învăţământ care încurajează elevii să fie în contact cu visurile lor şi, mai mult decât atât, care conectează predarea şi învăţarea cu aspiraţiile lor şi îi învaţă despre arta şi ştiinţa realizării aspiraţiilor personale. Pentru că da, din fericire, ştiinţa a progresat foarte mult şi ştim acum care sunt acele metode prietenoase cu creierul care ar putea să ne ajute să ne realizăm aspiraţiile. Teoretic, stim ce trebuie să facem. Practic, această informaţie încă nu a ajuns la toată lumea. Dar în această eră hiper-conectată şi tehnologică nu avem niciun motiv pentru a nu corecta acest lucru.
A avea un vis, echivalent cu un medicament-minune
– Cât e de important să avem visuri împlinite?
– Exact atât cât de important e să avem o viaţă împlinită. Victor Strecher, un cercetător american, a făcut un lucru extraordinar de frumos în cartea sa “De ce e important un scop în viaţă?”. A făcut o trecere în revistă a unui număr de studii care arată efectele faptului de a avea un scop. Rezultatele sunt impresionante, nu doar pe plan psihologic (oameni mai fericiţi, mai împliniţi etc.), dar şi în plan fizic. Faptul de a avea un vis, un scop în viaţă, este asociat cu o stare de sănătate mai bună. Astfel, ne recuperăm mai uşor după o boală şi avem nevoie de mai puţine zile de spitalizare; avem telomeri mai viguroşi, ceea ce înseamnă că avem cromozomi care ne asigură o mai bună sănătate generală; boala Alzheimer se instalează mai rar la cei care au un scop în viaţă. Dacă ar exista un medicament minune care ţi-ar da o stare generală mai bună şi ţi-ar prelungi considerabil viaţa l-ai cumpăra? Dacă răspunsul tău este “da”, atunci află că acest medicament există, este gratuit şi constă din decizia ta de a te dedica unui scop.
”Când mediul te descurajează, nu înseamnă că trebuie să renunţi”
– Cât este de important să îi ajutăm pe alții să își îndeplinească visurile?
– Eu îndemn adesea participanţii la atelierele mele să ajute alţi oameni care au un vis similar. În primul rând să găsească acei oameni care vor să realizeze un vis similar sau care au realizat deja acel vis. Poţi să înveţi enorm de multe despre visul tău observându-i pe alţii la lucru şi ajutându-i să realizeze ceea ce îşi doresc. Fiind înconjurat de oameni care au aceeaşi direcţie ca şi tine, îţi creezi practic un trib al tău, un val care te ia şi pe tine pe sus şi te duce în direcţia dorită. Uneori inamicii visurilor noastre sunt cei care ne sunt cei mai apropiaţi, care ne iubesc cel mai mult. Ei s-au obişnuit cu noi într-un anumit fel şi se simt ameninţaţi dacă facem schimbări. O prietenă îmi povestea că soţul ei a fost îngrozit când ea a decis să se înscrie la facultate şi a descurajat-o cât a putut de mult. Când mediul te descurajează, nu înseamnă că trebuie să renunţi. Înseamnă doar că ai nevoie să găseşti acei oameni care fac deja ce doreşti tu să faci, să înveţi de la ei.
”Cred că toţi ne naştem cu capacitatea de a visa şi de a realiza tot ce ne propunem”
– În concluzie, e bine să îndrăznim să visăm sau ar fi mai cuminte să nu hrănim această parte din noi?
– Cred că toţi ne naştem cu capacitatea de a visa şi de a realiza tot ce ne propunem. Încă din antichitate, oamenii au visat să zboare. A fost un vis nebunesc timp de milenii. Dar oamenii nu au renunţat la acest vis. Au studiat păsările în zbor şi au crezut că trebuie să construiască aripi ca ale lor. Au ratat zborul de mii de ori, dar asta nu i-a împiedicat să viseze. Iar azi, eu scriu aceste rânduri dintr-un aeroport: zborul a devenit un lucru aproape banal. Există un mit care spune că pentru a realiza un vis trebuie să fii dispus la muncă istovitoare şi chiar sacrificiu de sine. Să fii dispus să mori pentru visul tău, să faci orice. Eu nu sunt de acord. Eu cred că drumul spre un vis poate să fie cea mai frumoasă călătorie pe care ai făcut-o vreodată. Pentru că este o călătorie în care eşti extrem de conectat cu tine însuţi, te descoperi (iată aici câteva instrumente pentru dezvoltarea conştiinţei de sine), îţi observi peisajul interior, te minunezi la fiecare pas. Şi creşti într-un fel pe care nu îl credeai posibil.
“Dream Management, Fişa postului pentru cei care aleg să devină managerii propriilor vieţi” este cartea pe care Mirela Oprea o lansează miercuri, 22 ianuarie, de la ora 17.30, la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” din Baia Mare. Sunteți așteptați la eveniment toți cei care aveți un vis pe care vreți neapărat să îl vedeți îndeplinit.
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: Facebook / Mirela Oprea (foto deschidere (c) raulmazilu.ro)
