Prezent zilele trecute în Baia Mare pentru pregătirea dublei România vs Cehia din calificările pentru Campionatul Mondial 2025, selecționerul George Buricea a vorbit pentru eZiarultău nu doar despre misiunea ”tricolorilor”, dar și despre Minaur și cei 50 de ani care au trecut de când în Baia Mare se înființa primul club exclusiv de handbal din România. Prima parte a dialogului nostru a apărut deja, azi revenim cu partea a doua.
– Cum e să fii adversar al Minaurului în Sala sporturilor ”Lascăr Pană” din Baia Mare?
– Am poposit în sala sporturilor din Baia Mare ca adversar și din postura de jucător, dar și din cea de antrenor. În prima ipostază atmosfera creată de suporterii băimăreni mă motiva extraordinar. Era o plăcere să joc aici, chiar dacă atmosfera ne era ostilă. Da: consider că este mult mai plăcut să joci într-o sală plină, chiar și într-o atmosferă ostilă, decât într-o sală goală… Și aici, în Baia Mare, sala a fost mereu plină.
În a doua ipostază, cea de antrenor, mi-a fost mai greu deoarece spectatorii din spatele băncii de rezerve sunt destul de vocali. Și îți pot ușor disturba atenția. Iar ca antrenor trebuie să fii în permanență concentrat. Dar să știți că această rivalitate dintre Baia Mare și Constanța este una care face bine handbalului românesc. Pentru că nu este o rivalitate dusă la extreme, ci una orientată spre alte orizonturi: de progres. Este destul să spun că antrenorul echipei CS Minaur este fostul meu coleg de la HCM Constanța. Și nu doar că am fost cândva coechipieri, dar am fost și colegi de cameră.
– Fiindcă ați spus numele unui fost jucător de la Minaur. Care a fost unul dintre jucătorii buni de la Minaur cu care v-ați confruntat pe semicercuri?
– Au fost mereu foarte mulți jucători buni la Minaur. Nu aș putea da un singur nume. Dar îmi amintesc, de exemplu, de Minaur, campioană în 1998, când noi, la HCM Constanța, echipă proaspăt promovată, eram doar niște copii. Și atunci jucau pentru Baia Mare Popovici și Pârâianu, care erau doi superjucători. Pârâianu mi-a și devenit ulterior coleg.
– V-ar fi plăcut să jucați pentru Minaur?
– Nu m-am gândit niciodată la chestia asta. Dar nu cred că aș fi spus nu. Pentru că au fost multe momente când Minaur a avut echipă foarte bună. Să nu uităm că a jucat și în Liga Campionilor! Nu cred că aș fi spus nu și pentru că atmosfera este extraordinară în sala sporturilor din Baia Mare, acest oraș care respiră handbal. Cred că mi-ar fi plăcut…
– 50 de ani de Minaur.
– Tot respectul pentru faptul că ați creat aici, în Baia Mare, primul club exclusiv de handbal din România. Aveți o istorie superbă! Dacă ar fi fost mai multe cluburi de această anvergură în România, atunci cu siguranță și nivelul handbalului românesc ar fi fost altul.
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: FRH
CITEȘTE ȘI:
Baraj CM 2025 | ”În Baia Mare se respiră handbal!” (George Buricea)
MINAUR 50
Mircea Petran și Tudor Botea. Exerciții de admirație reciprocă și povestea unei dragoste comune
Cel mai înfocat suporter: în 42 de ani a ratat maximum trei meciuri jucate acasă de Minaur
