Limba română e bogată de felul ei, însă în vorbirea de zi cu zi se tot zburătăcește printre termeni englezești. Hai să zicem că sunt unele cuvinte ori sintagme care nu au echivalentul poate cel mai potrivit în varianta autohtonă, însă pentru o sumedenie de exprimări există soluții pe românește cu toptanul.
Bunăoară de ce să-i zicem musai cuiva ranger dacă el tot pădurar se cheamă că e? Îl respectă ursul mai mult și fuge de el dacă-i strigă ”Bă, io-s rangeru’ Pandele!”? Sau hai să ne pogorâm asupra unui alt exemplu, cum ar fi: ”Arvinte a lăsat ținuta office și s-a îmbrăcat casual când s-a dus să se întâlnească la ceas de seară în șură cu Maricica”. Ori ”vă fac un discount”, de parcă nu-i poți zice reducere, că tușește limba. Ce să mai zici de ”mă duc la un party”, că n-ai putea spune că te duci la un chef, la o petrecere, chiolhan, ce o fi. Unde mai pui că mai întâlnești oameni care emit prețiozități de genul ”sunt foarte busy astăzi, am un business solicitant”.
Uneori chiar părem o ”happy nation”, cum ar zice Miorița dacă s-ar tunde la sâmbra oilor de fatalitatea baladescă a dumisale și ar behăi în englezește.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI: Simțul umorului și vânzătorul nervos din piață
