Maramureșeanca Lelia Oiegaș a plecat într-o vacanță în Olanda în 1994 și i-a plăcut țara atât de mult încât acolo a rămas. S-a stabilit în Tilburg și, în același an, îl cunoaște pe Michel Bakker, cel care avea să îi devină soț. În 2010 cei doi deschid ”Bed & Breakfast Lelia en Michel Bakker”. În primii 10 ani, aproape 4.500 de oaspeți le-au trecut pragul, inclusiv români.
An de an au venit și revenit în Maramureș unde, de altfel, în urmă cu șapte ani au cumpărat o casă. Căreia i-au dat și un nume: ”House Onder de Maramures Sun”. Vacanțele în România, cu timpul, nu au mai fost de ajuns, astfel că în 2024 Lelia și Michel s-au stabilit în Maramureș.
Iar în acest an, Michel și-a publicat cartea ”Waarom ik filosoof werd en geen miljonair” în limba română: „De ce am devenit filozof și nu milionar”. Dând astfel un alt uz studiilor sale de filozofie urmate în Tilburg și Utrecht. Cu Michel, doctor în filozofie etică în Business, vorbitor a nouă limbi străine (inclusiv româna), am povestit despre carte și despre Maramureșul lui. Așa cum, în urmă cu niște ani, povesteam cu Lelia despre Olanda ei…
Ancorat în acum, ”fără a fi prins în regretul trecutului sau în anxietatea viitorului”
– Ce a stârnit dorința de a scrie această carte?
– De-a lungul timpului am studiat filozofia și am asimilat diverse cunoștințe spirituale. La un moment dat m-am întrebat cum aș putea să exprim în cuvinte propria mea filozofie de viață. Așa a luat naștere proiectul cărții „De ce am devenit filozof și nu milionar”. Conceptul pe care îl dezvolt în carte explorează modul în care „regula de aur” – principiul moral al tratării celorlalți așa cum ne dorim să fim noi tratați – poate fi integrată și armonizată, pe un plan filozofic și spiritual, cu teoria lui Nietzsche despre „voința de putere”, care subliniază aspirația individului spre autodepășire și afirmare a propriei existențe. Mai exact, încerc să arăt cum aceste două perspective, aparent contrastante, pot coexista și se pot completa reciproc într-un sistem de gândire coerent. Scopul acestui demers este de a oferi o viziune prin care omul să își trăiască viața într-un echilibru între compasiune și forță interioară, între moralitate și autodeterminare, astfel încât să rămână ancorat în momentul acum, conștient de sine și de ceilalți, fără a fi prins în regretul trecutului sau în anxietatea viitorului.
”Reflecții și ghidaje menite să sprijine cititorul în efortul său autentic de a atinge un echilibru”
– Cui vă adresați în principal cu această carte?
– Persoanelor care au o înclinație către spiritualitate și care caută să aprofundeze înțelegerea propriei existențe dintr-o perspectivă mai adâncă și conștientă. Cartea este destinată celor care conștientizează că a trăi permanent în momentul acum, fără a fi dominați de constrângerile ego-ului, nu este o sarcină simplă, ci, dimpotrivă, reprezintă una dintre cele mai dificile provocări ale vieții. Această lucrare nu promite rețete rapide pentru iluminare sau detașare totală de ego, ci oferă reflecții și ghidaje menite să sprijine cititorul în efortul său autentic de a atinge un echilibru între realitatea cotidiană și aspirațiile sale spirituale. Înțelegerea și aplicarea acestor concepte necesită răbdare, autoobservație și un angajament profund față de propria evoluție interioară.
– Drumul de la ideea de a scrie această carte până la a o ține în mână a fost lung?
– Nu pot spune că acest volum s-a scris peste noapte și nici că procesul a fost unul lejer. Dar, în cele din urmă, nu a fost nici atât de dificil. Pot afirma că a fost precum o aventură pentru că însuși scriitorul nu știa unde se va sfârși.
”Timpul pare să curgă altfel, într-un ritm mai firesc și mai aproape de esența vieții”
– De ce ați ales să o publicați și în România, în limba română?
– Casa părintească și familia Leliei din Tăuții Măgherăuș m-au fascinat de la prima vizită. Atmosfera caldă, ospitalitatea oamenilor și sentimentul profund de apartenență pe care l-am simțit acolo m-au făcut să iubesc acest loc. Împrejurimile sunt de o frumusețe aparte: dealuri domoale acoperite de verdeață, aer curat și o liniște profundă, dar nu pustie, ci plină de sunetele naturii. Acum șapte ani, această legătură puternică cu locul m-a determinat să iau o decizie importantă: să îmi cumpăr o casă nouă acolo, pentru că simțeam că acesta este, cu adevărat, locul meu de suflet. Îmi oferă o liniște misterioasă, un refugiu unde timpul pare să curgă altfel, într-un ritm mai firesc și mai aproape de esența vieții. De asta mi-am dorit să public cartea aici, în România. Referitor la limba română, traducerea a fost posibilă datorită Leliei și efortului pe care l-a depus să îi ofere cărții o viață nouă, de data aceasta într-o limbă melodioasă.
– Ce sperați să simtă cititorul cărții dumneavoastră la final, atunci când îi găsește volumului un loc în bibliotecă?
– Îmi doresc ca cititorii să simtă că, în sfârșit, au în biblioteca lor o carte cu adevărat valoroasă: o lucrare filozofică practică, ancorată în realitate, dar în același timp profundă și spirituală. Această carte nu doar oferă idei și perspective esențiale despre viață, ci îi îndeamnă pe fiecare să își exploreze propriile convingeri, să își clarifice principiile și să își contureze, cu autenticitate și înțelepciune, cea mai bună versiune a propriei filozofii de viață.
”Ce m-a atras iremediabil spre Maramureș nu sunt doar peisajele impresionante, ci și oamenii de aici”
– Haideți să insistăm un pic asupra relației dumneavoastră cu Maramureșul. Când a început?
– Prima mea vizită în Maramureș a avut loc în 2008, iar până atunci obișnuiam să îmi petrec vacanțele exclusiv pe insule tropicale. Cu toate acestea, începând din 2009, am ales să explorez România, iar Maramureșul a devenit rapid destinația mea de suflet. De atunci, an de an am revenit pentru a face un adevărat tur al regiunii, fascinat de frumusețea peisajelor sale spectaculoase, de liniștea impunătoare a zonelor muntoase și a Crestei Cocoșului. Dar ceea ce m-a atras iremediabil spre Maramureș nu sunt doar peisajele impresionante, ci și oamenii de aici: sinceri, primitori și cu o autentică ospitalitate, care transformă orice vizită într-o experiență memorabilă. Am fost profund impresionat de bisericile de lemn, adevărate bijuterii arhitecturale ce păstrează vie tradiția și istoria locului, dar și de faimoasele porți maramureșene sculptate cu migală, simboluri ale identității și măiestriei locale. Așa că din turist, cu riscul de a mă repeta, în urmă cu șapte ani, fascinat de locuri și oameni, am luat decizia de a cumpăra aici o casă. Iar în septembrie 2024 am vândut casa din Olanda și am venit în locuința din Maramureș, pe care o numim ”House Onder de Maramures Sun”.
”Îmi lipsesc vibrația și umorul specific din Amsterdam”
– Ce vă lipsește din Olanda natală?
– Îmi lipsesc vibrația și umorul specific din Amsterdam, acel amestec unic de ironie fină, deschidere mentală și autoironie care pare să fie parte din spiritul locului. Este o combinație între pragmatism și o veselie naturală, între realism și un soi de libertate interioară care face ca totul să pară mai ușor de digerat.
– Ce vă place mai mult aici decât în Olanda?
– Mă fascinează autenticitatea oamenilor din România, acea sinceritate directă, necosmetizată, care face interacțiunile mai profunde și mai reale. Oamenii nu se ascund în spatele unor măști sociale excesive: își exprimă emoțiile deschis, fie că este vorba de bucurie, tristețe sau furie. Există o onestitate aparte în felul în care vorbesc, în gesturile lor, în felul în care își împărtășesc poveștile de viață, iar asta creează un sentiment de apropiere imediată. În același timp, mă impresionează legăturile strânse dintre oameni, fie că vorbim de prietenii de-o viață, de familie sau de vecinii care își sar în ajutor fără să stea pe gânduri. În România, relațiile umane sunt pline de căldură și loialitate, iar sentimentul de comunitate este încă foarte puternic. Există o solidaritate autentică în momentele grele și o bucurie sinceră în momentele de sărbătoare.
”Acum vorbesc în limba română cu vecinii, cu familia și cunoștințele”
– Ce ați învățat deja despre români?
– Am învățat despre români că, pentru ei, afacerile și prietenia nu sunt două lumi separate, ci dimpotrivă, se împletesc armonios și se completează reciproc. Relațiile de afaceri nu sunt doar despre contracte și tranzacții, ci și despre încredere, loialitate și conexiuni personale profunde. Am observat că, în multe situații, partenerii de afaceri devin prieteni, iar prietenii ajung să colaboreze profesional, bazându-se pe respect reciproc și pe dorința de a crește împreună. În România, succesul în afaceri nu se măsoară doar în cifre, ci și în relațiile de lungă durată, în sprijinul reciproc și în capacitatea de a construi împreună, atât pe plan profesional, cât și personal.
– Vorbiți românește…
– … desigur. Primele formulări învățate în limba română, pe care le consider și extrem de importante, au fost „Te iubesc”, „Bună ziua”, „Ce faci?”, „Sănătate”, „Noroc”. Acum vorbesc în limba română cu vecinii, cu familia și cunoștințele. Învăț zilnic cuvinte noi, îmi este din ce în ce mai ușor să înțeleg limba vorbită, chiar pot citi. Pot spune că în acest sens m-a ajutat învățarea limbii spaniole în copilărie, în timpul vacanțelor, dar și cunoașterea limbii franceze pe care am și predat-o la clasele liceale. Iar dacă apar dificultăți, optez rapid pentru engleză sau germană.
”Românii par să își facă mereu timp pentru ceilalți”
– Vă intrigă încă la România, la Maramureș, ceva?
– Sunt profund impresionat de numărul mare de oameni credincioși din România și de felul în care prezența lui Dumnezeu se simte în inimile tuturor și în viața de zi cu zi. Spiritualitatea nu este doar o tradiție aici, ci o parte autentică a felului în care oamenii trăiesc, se raportează unii la alții și își găsesc echilibrul interior. Un alt aspect care mă fascinează este felul în care românii reușesc să păstreze legătura pe termen lung. Chiar și după doar câteva zile petrecute împreună, ei au darul de a menține relația vie ani la rând, cu o sinceritate și o căldură rar întâlnite. Acest simț al comunității și al prieteniei autentice este ceva ce admir profund. Mă intrigă și faptul că, spre deosebire de multe alte locuri din lume, românii par să își facă mereu timp pentru ceilalți. Îmi oferă atenție, își deschid sufletul și mă fac să mă simt binevenit, fără să pară grăbiți sau preocupați de o agendă rigidă.
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: Lelia Oiegaș
CITEȘTE ȘI:
Olanda Leliei – de la bucuria unei vacanțe, la o viață binecuvântată (RO/NL)
