Rolul principal al întreprinzătorului este acela de a decide și acționa rațional în scopul alegerii celei mai bune soluții din mai multe posibile.
Raționamentul decizional are la bază de considerente economice, specifice domeniului de activitate, la care se adaugă și cele de ordin psihologic, sociologic sau de politică economică.
Strategia este arta de a conduce, iar în plan economic strategia este alcătuită dintr-un pachet coerent de politici economice și acțiuni în cadrul activităților desfășurate menite să proiecteze cursul acțiunilor viitoare, îndreptate către un scop clar definit.
În general, strategiile economice urmăresc două mari obiective în cadrul afacerilor: profitabilitatea (capacitatea acțiunilor economice de a genera profit) și valorizarea (creșterea activului net de la o perioadă la alta).
Potrivit stadiului organizatoric al activității economice, se disting două mari categorii de decizii: macro (statul) și micro (întreprinderi și persoane fizice), decizii care pot fi strategice sau tactice.
La nivel macroeconomic, strategiile vizează obiective majore, de interes național. În societățile democratice, ele fac obiectul unor înțelegeri (acorduri) multipartinice, ele oferind garanția că programele de guvernare vor fi construite în jurul obiectivelor strategice (decizii tactice), indiferent de ideologia aflată la conducere într-o anumită perioadă.
În microeconomie decizia strategică este specifică proprietarilor, posesorilor de acțiuni și presupune stabilirea trend-ului de urmat de către conducătorii executivi pe un ecart temporal. Decizia tactică este apanajul managerilor. Ea constă în alegerea celei mai bune variante de urmat, concordantă cu direcțiile strategice stabilite de proprietarii. Aceștia jalonează drumul de urmat de către manageri, care îl construiesc parcurgând în mod tactic etapă după etapă și acțiune după acțiune.
Luarea deciziei economice presupune, de cele mai multe ori, asumarea unor riscuri. Ele sunt evenimente posibile care pot să apară pe parcursul derulării fenomenului economic și care pot produce efecte nefavorabile și nedorite asupra acțiunilor economice. În practica economică există mai multe modalități de apreciere și măsurare a riscurilor economice. În acest sens se apelează la analiza, diagnosticul, diagnoza economice, dar și la instrumente statistice precum distribuția de probabilitate a rentabilității și eficacității, deviația de standard, coeficientul beta, criteriile de medie etc.
Multe dintre decizii, cu precădere acelea care vizează obiective importante, sunt luate în condiții de incertitudine. În aceste cazuri, riscurile se cuantifică mult mai greu din cauza lipsei informațiilor. Pentru atenuarea incertitudinii, decidentul căută informațiile adecvate, aflate în strânsă legătură cu subiectul deciziei, dar și informații adiacente obiectivului urmărit.
În economie, valoarea tot mai ridicată a informațiilor derivă din nevoia de atenuare a riscurilor decizionale, de transformare a incertitudinii în siguranță, menită să confere avantaje competiționale.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de Felix Mittermeier de la Pixabay.
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Contract
Mic dicționar economic | Cost
Mic dicționar economic | Datorie publică
