”Crăciunițele”, adevăratele regine rubinii ale iernii, își etalează cu fiecare ocazie straiele roșii, făcând chiar și bradul de Crăciun să se simtă un pic eclipsat, iar cu aerul lor festiv și culorile ce par furate din apusuri de decembrie, reușesc să cucerească inimi mai repede decât vinul fiert la târgurile de sărbători. Totuși, prezența lor nu a fost mereu atât de strălucitoare, ci a evoluat în timp, devenind treptat unul dintre simbolurile sărbătorilor de iarnă.
A fost odată ca niciodată, o lume în care o sărbătoare îndrăgită de toți oamenii înflorea ca o poveste fermecată, devenind în fiecare an tot mai strălucitoare. În acele vremuri îndepărtate, pe când zăpezile pufoase dansau peste pădurile întinse și iernile friguroase păreau să dureze o veșnicie, sărbătoarea nu era despre Moș, despre brad sau cadouri, ci despre natură și mulțumirea oamenilor pentru roadele Pământului. Sărbătoarea Crăciunului marca un nou ciclu al vieții, un omagiu adus Soarelui care revenea pe cer după lunga noapte a solstițiului de iarnă. Se aprindeau focuri mari, iar femeile, îmbrăcate în rochii simple, cântau și dansau pentru a face iarna mai blândă. În această epocă timpurie, Moș Crăciun nu exista ca personaj, dar spiritul generozității și al comuniunii prinsese deja rădăcini.
Când creștinismul a ajuns în inimile oamenilor, tradițiile păgâne s-au împletit cu cele religioase iar Crăciunul s-a metamorfozat, devenind o sărbătoare profund religioasă, concentrată pe semnificația spirituală a nașterii lui Isus, imaginea vie a iubirii divine și a iertării. În acea lume reînnoită, femeile purtau rochii lungi și elegante, decorate cu broderii greoaie și culori profunde, încercând să reflecte imaginea grației, a demnității și a evlaviei. Casele lor erau luminate de lumânări și de focurile din vatră, care creau o atmosferă de intimitate și pace deplină, iar darurile, odinioară simboluri ale recunoștinței față de natură, au devenit expresii ale grijii și iubirii pentru cei apropiați. Moș Crăciun apăruse în povești dar, inspirat de figura Sfântului Nicolae, protectorul copiilor și al sărmanilor, era încă un personaj destul de modest, îmbrăcat în straie verzi sau maronii, precum pădurile pe care le colinda. Cu toate acestea, trecerea timpului și influențele culturale au schimbat treptat esența sărbătorii, iar Crăciunul a început să strălucească tot mai tare.
În secolul XIX, tradițiile creștine au început să se amestece cu simbolurile laice ale sărbătorii. Astfel, bradul de Crăciun cu luminițele sale strălucitoare a devenit centrul atenției, iar darurile și Moș Crăciun au început să capteze tot mai mult interes. Sărbătoarea nu mai era doar despre nașterea Mântuitorului, ci și despre magia Moșului care aducea bucurie copiilor. Moș Crăciun însuși a devenit mai jovial, mai apropiat de oameni, iar veșmintele sale au început să capete ușoare accente de roșu și alb, prevestind imaginea pe care o cunoaștem astăzi. Inspirate de acest nou val de bucurie, femeile au hotărât să-și adauge propriul farmec sărbătorii, abordând rochii mai vesele, în culori mai vii, plus acele zâmbete largi care făceau casele să lumineze mai tare decât focurile din vatră. Era doar o frântură din ceea ce avea să vină…
Momentul de glorie al Moșului a venit în anii 1930, când Coca-Cola a adus o schimbare majoră transformându-l într-un simbol global al Crăciunului. Celebra firmă l-a angajat pe artistul Haddon Sundblom, care l-a pictat pe Moș într-o haină roșie-aprinsă, cu tivuri albe ca zăpada proaspătă, dându-i totodată și alura prietenoasă a bătrânului vesel pe care îl știm astăzi. Această imagine călduroasă a cucerit lumea și a fost adoptată de milioane de oameni. Cum era de așteptat, femeile au intrat în poveste cu un rol nou, și anume cel de ”crăciunițe”. Inspirate de straiele Moșului, ele au adus un aer proaspăt ținutelor lor, schimbându-și rochiile sobre cu costume elegante și jucăușe, tivite cu blăniță albă, care aveau să devină emblematice pentru magia Crăciunului modern.
Nașterea Mântuitorului, semnificația religioasă a sărbătorii, a început treptat să fie umbrită de farmecul bradului strălucitor, de febra cumpărăturilor și de grija pentru pachetele frumos împachetate. În tot acest timp, ”crăciunițele” au păstrat vie esența Crăciunului devenind mesagerele generozității. Fie că erau gazde grijulii, etaloane de frumusețe, fie că împrăștiau bucurie în costumele roșii, ele au reamintit tuturor că adevăratul dar al sărbătorii este iubirea pe care o împărtășim.
Prin urmare, dragi ”crăciunițe”, fie că purtați rochii tivite cu blăniță sau șorțuri îmbibate cu scorțișoară și praf de zahăr pudră, nu uitați că voi sunteți sufletul Crăciunului. Cu zâmbetul vostru larg și cu magia pe care o aduceți în case ne amintiți tuturor că adevăratul spirit al sărbătorii stă în bucuria de a fi împreună. Ne aduceți aminte că, dincolo de cadouri și luminițe, Crăciunul este și despre voi, cele care faceți să strălucească fiecare clipă. De aceea, dragelor ”crăciunițe”, să aveți un Crăciun cu zâmbete mai strălucitoare decât globurile de brad, cu costume mai roșii decât nasul Moșului și cu o inimă mai caldă decât focul din șemineu. Să dăruiți iubire, bucurie și un strop de magie, căci, până la urmă, adevăratul dar sunteți chiar voi.
Vasile Petrovan
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Miracolul Crăciunului
