Mărțișorul, ca simbol al venirii primăverii, are rădăcini vechi. Originea lui nu este cunoscută exact. Există mai multe teorii, interpretări, cercetări și detalii istorice legate de acest subiect. Mărțișorul e propriu zonei Balcanilor. E de întâlnit atât la noi, cât și la bulgari ori în Republica Moldova sau Macedonia. Oricum, până când se vor lămuri istoricii cu originea mărțișorului, acesta rămâne pentru noi un simbol al primăverii, al bucuriei de a oferi, al zâmbetului. Cât despre legendele țesute în jurul acestui simbol al primăverii, acestea nu sunt deloc puține. Vă prezentăm câteva dintre ele.

Frumoasa din castelul zmeului

O legendă spune că odată Soarele a coborât pe Pământ preschimbat într-o fată nespus de frumoasă. Văzând-o, un zmeu a răpit-o și a închis-o în castelul lui. Din acea clipă întreaga lume a fost cuprinsă de tristețe, până când un tânăr s-a încumetat să meargă să elibereze frumoasa. Voinicul a învins zmeul, iar Soarele s-a ridicat din nou în văzduh, aducând primăvara și zâmbetele pe chipurile oamenilor. Tânărul însă zăcea rănit după lupta cu zmeul, iar sângele i s-a scurs pe zăpadă, topind-o. Pe locul acela au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. Legenda spune că de atunci oamenii cinstesc memoria viteazului, legând cu ață două flori, una roșie și una albă. Roșul semnifică dragostea pentru frumos și curajul tânărului, iar albul – ghiocelul, prima floare a primăverii și un simbol al purității.

Împletitura timpului a Babei Dochia

O altă legendă a mărțișorului se leagă de Dochia, personaj mitologic a cărui zi se sărbătorea la 1 martie. În credința populară se zice că Dochia ar fi împletit o funie – una a timpului, a zilelor cuprinse într-un an – din lână albă și neagră, urcând cu oile la munte (albul însemnând ziua, iar negrul noaptea). Legenda mai spune că Dochia, spre a-și pedepsi nora, a trimis-o la un râu înghețat să spele un ghem de lână neagră până aceasta va deveni albă. Din cauza frigului și a trudei, femeii i-au sângerat palmele, iar lâna neagră a devenit roșie. Astfel, negrul din împletitura șnurului timpului al Dochiei a ajuns să fie înlocuit cu culoarea roșie.

Ghiocelul și picătura de viață

În Republica Moldova, legenda spune că în prima zi a lui martie frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. A vrut să-l ajute, dând la o parte zăpada și rupând ramurile cu spini. Iarna însă, văzând aceasta, s-a mâniat și a pus gerul și vântul să distrugă floarea. Primăvara însă a acoperit ghiocelul cu palmele, însă mărăcinișul a rănit-o. Dintr-un deget i-a curs o picătură de sânge pe ghiocel, reînviindu-l. Astfel, Primăvara a învins Iarna, culorile șnurului mărțișorului semnificând sângele ei pe zăpadă.

Povestea firului legat de piciorul șoimului

La bulgari, o legendă a mărțișorului vine din vremea primului han. Sora și fratele lui fiind prizonieri, hanul le-a trimis un șoim care avea legat de picior un fir alb, spre a-i înștiința că îi va ajuta să scape. Cei doi au fugit, însă în apropiere de malul Dunării fratele hanului a fost răpus de urmăritori. Atunci sora a dat drumul șoimului, pentru a-i vesti hanului că fratele lor s-a prăpădit. Firul de ață albă legat de piciorul șoimului se înroșise însă de la sângele celui ucis. Îndurerat, hanul le-a poruncit oștenilor săi să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri.

Sursa informații: ro.wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.