Pentru unii dintre cei cu vârsta mai fragedă, sintagma ”flower power” ar putea părea o nebuloasă de care nu au trebuință spre a-și încărca tolba memoriei. O sintagmă și atât, ca multe altele care poartă parfumul altor vremuri, dar care nu le iscă trăiri speciale. Nimic rău în asta, e de înțeles, e ceva firesc. Pentru alții, însă, cu vârste mai puțin fragede, care au străbătut tiptil cu pasul vieții și cea de-a doua jumătate a veacului trecut, ”flower power” a ajuns să însemne, dincolo de o frugală sintagmă, un simbol. Un simbol al libertății, al spiritului mereu liber, nestrunit de vreo chingă ori de pinteni. Numele ”flower power” l-a primit o poză celebră făcută în octombrie 1967 de fotograful american Bernie Boston, în timpul unui marș împotriva războiului din Vietnam. Ilustra un protestatar care vâra în țeava puștii unui soldat o floare. Era vremea hippie, un timp în care visători cu pantaloni evazați și visătoare nonconformiste încercau să redeseneze lumea prin dragoste, iar nu prin războaie.
De ce această alăturare Maramureș – ”flower power”? Pentru că dincolo de vremuri e vorba de acea idee a spiritului mereu liber. Ajunge să vă uitați la ceea ce zămislesc din lemn meșterii maramureșeni, a căror poveste întru creație parcă ar cam întrece-o, adesea, pe cea a lui Geppetto cu al lui Pinocchio. Creează ceea ce le trece prin sufletul lor, cu fiecare mușcătură de daltă. Ajunge să-i priviți pe unii dintre moroșenii de la țară cum vă spun, cu o sinceritate dezarmantă, că ”n-o fo’ veci să nu fie cumva”, zâmbindu-vă întrucâtva complice, ca și cum ar ști că vremurile, oricât ar fi de strâmbe, tot s-or drege ele oarecum. Simbolul libertății de exprimare gen ”flower power” nu s-a născut în Maramureș. Însă în mod cert își are exprimarea și aici. După ani și ani, în formele sale. Vorba cântecului, ”Maramureș plai cu flori…”.
Sursa foto: lonelyplanet.com
