Revenim cu o nouă filă din ”Jurnalul unui om pățit”. O rubrică în care regăsiți  flash-uri hazlii din viața de zi cu zi, pățanii ori observații ale redactorilor eZiarultău. De bună seamă că puteți și voi colabora la această rubrică și chiar vă îndemnăm cu tot dragul să o faceți, trimițându-ne comentariile și pățaniile voastre pe eziarultau.ro ori scriind pe pagina noastră de Facebook, cum doriți, cum vă pică la îndemână. Important este să fie întâmplări care pot fi tratate cu zâmbetul pe buze, fără abur de încrâncenare.

  • Un fârtat cam la o vârstă de genul între 50-60 de ani, la un supermarket din Baia Mare. Umbla fără coș – poate avea vreun coș pe față și considera că e suficient. Se plimba ca prin muzeu. Să fie sănătos, că nu e interzis să hălăduiești prin magazin. Numai că punea mâna pe ce apuca. A pipăit niște banane, niște struguri, o rudă de salam și multe altele. S-o fi gândit că ”pipăire humanum est”. Până la urmă i s-a lipit mâna de un PET de o jumătate de litru de votcă. Și s-a dus cu el la casă și acasă. Punct ochit, punct lovit. Mahmureală ușoară să fie!
  • Îți pierzi cardul de sănătate, te duci la CAS să-ți facă un duplicat. Plătești, firește, că și sănătatea se plătește în viața asta. Când te duci să întrebi de ce nu ți-a venit cardul prin poștă, ți se zice că el a fost eliberat. Când întrebi unde o fi ți se zice că nu se știe. Ți se spune, cu îndoiala de rigoare, că poate l-or fi trimis cei de la centru în județul în care te-ai născut, deși tu ai adresă de Baia Mare de o veșnicie și ceva. Faci cerere pentru județul cu pricina, la un moment dat ești sunat și ți se spune că nu a fost trimis cardul nici acolo. Pare deja de Twin Peaks. Până la urmă cineva de la CAS Maramureș se gândește – jos pălăria! – că acel card putea ajunge cumva în cu totul alt județ, în care ai avut până acum niște ani medicul de familie. Se găsește cardul. De la CAS te sună cineva și îți spune că a ajuns, în sfârșit, cardul tău de sănătate în Baia Mare. Răsufli ușurat, îți vine să faci chef în familie. Te duci să îți iei cardul. La CAS ți se spune ”a ajuns aici, că așa arată în baza de date, dar nu îl găsim, stați să mai căutăm”. Stai o jumătate de ceas, după care îți pierzi rabdarea și pleci acasă. Te sună mai apoi o voce victorioasă care spune că ”v-am găsit cardul”. Firesc, întrebi, ca un om ciupit de nervi, unde mama racului era cardul ăsta, era viu de s-a ascuns pe undeva? Răspuns absolut special: ”Era sub o cutie, așa s-a întâmplat. Dar Murphy…”. Dacă îl mai prindeți pe la vreo cotitură pe Murphy ăsta, transmiteți-i bezele deloc duioase din partea unui om pățit. La fel și pentru CAS, tot ”bezele”. Chiar ți se face dor de Caragiale.
  • O coniță cerșea prin parcarea unui supermarket. Două femei își puneau cumpărăturile în mașină. I se răspunde cetățenei cerșetoare ”nu” la cererea de ”dă și mie”. I se spune a doua oară ”nu”. După ce i s-a spus a treia oară ”nu-ți dau”, a luat atitudine: ”Știi ce? Nu-mi strica ziua de dimineață!”. Să trăiți, șefa, ne scuzați, mânca-ți-aș!

Tiberiu Sabo

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.