Japonia? DA! Campionat de baloane cu aer cald? Doi de DA! Vrei să fii parte dintr-un echipaj care participă la campionatul de baloane cu aer cald? Trei de DA, fără să stau pe gânduri! Așa a început experiența japoneză, care m-a făcut, treptat, să iubesc această țară. Îmi doream s-o vizitez, însă oportunitatea de a ajunge la evenimentul cu baloane cu aer cald din Saga era mai mult decât îmi puteam dori. Și totuși, se întâmpla…
Domnul Nakahara și Ken
Totul s-a „construit” treptat: de la echipă la voluntari, de la traseu la cazare, de la activități la programul detaliat al evenimentului, toate se așezau atât de lin, încât mi-am dat seama că va fi o experiență de neuitat.
Imediat ce am ajuns în Saga, am luat balonul închiriat în primire, am mers la locul de întâlnire, unde ne-am regăsit cu celelalte echipaje, iar mai apoi ne-am întâlnit cu gazda la care urma să stăm pentru următoarea săptămână: domnul Nakahara. Un bărbat de vârstă mijlocie, pasionat de baloanele cu aer cald, care, deși nu vorbește limba engleză, este dornic să ia contact cu echipaje din întreaga lume și să-și pună casa la dispoziția lor timp de aproape o săptămână. Un om extrem de atent și grijuliu, care ne lăsa dulciuri și gustări în cameră, ne conducea uneori dimineața devreme când mergeam la zboruri, la finalul experienței ne-a oferit daruri, ba chiar ne-a pus la dispoziție un ajutor de nădejde pe toată perioada evenimentului – Ken, care avea să fie șoferul, ajutorul, ghidul și prietenul nostru. La cei 78 de ani ai săi, Ken m-a surprins cu energia, forța și vitalitatea de care dă dovadă.
O întâlnire la peste 8000 km de casă
Evenimentul a fost inaugurat cu o masă festivă și cu tradiționala paradă prin centrul orașului, la care iau parte nu doar echipajele, ci și membri ai diferitelor asociații și bresle din oraș.
Aici l-am reîntâlnit pe Yuichi, pilotul japonez pe care îl cunoscusem în Maramureș, în urmă cu șase ani. Am cunoscut o parte din echipa sa, iar unul dintre elevii săi, care acum face școala de pilotaj, a devenit voluntarul nostru de nădejde – Rinto. Un tânăr cu mult bun simț, foarte pasionat de baloanele cu aer cald, care ne-a surprins cu abilitățile lui. Rinto, la rândul său, a adus alte două voluntare în echipă: Tomoko & Megumi, și ele pasionate de lumea baloanelor cu aer cald și foarte dedicate. Abia ce făcusem cunoștință cu fetele, iar din vorbă în vorbă, cu Tomoko am descoperit că avem o cunoștință comună! Cum să mergi tocmai în Japonia, să cunoști o japoneză pentru prima dată, iar din primele discuții, să ajungi la concluzia că ai o persoană în comun?!
Tomoko fusese profesoară de japoneză în Timișoara cu câțiva ani în urmă și, fiind pasionată de baloanele cu aer cald, a ajuns să fie voluntar la Magia Baloanelor, un festival organizat în județul Iași. Astfel, ajunsese să o cunoască pe Raluca, organizatoarea festivalului, pe care și eu o cunoscusem la un festival de baloane cu aer cald din Republica Moldova. Ba mai mult, ultima noastră discuție se încheiase cu o replică de genul: sigur ne vom întâlni din nou undeva în lumea asta mare. Iar partea interesantă tocmai acum vine: Raluca se afla în Japonia și urma să vină în Saga, astfel că ne-am reîntâlnit tocmai la peste 8000 km distanță de casă!
De la zbor la koto, de la Nagasaki la chimono
Evenimentul competițional a fost foarte bine organizat, însă, din păcate, a avut parte de o vreme nu tocmai bună, în câteva zile fiind ploi consistente, cauzate de trecerea unui taifun prin partea de sud a Japoniei. Cu toate acestea, câteva zboruri de competiție s-au putut realiza, astfel că ne-am bucurat de o priveliște asupra unei zone foarte frumoase – Saga, pe de o parte, cu munții în spate și marea care se deschide ca o întindere nesfârșită în față.
Iar în perioada în care nu s-au putut face zborurile, am avut ocazia, alături de întreaga echipă, să vizităm câteva locuri din Saga, printre care și Muzeul Baloanelor cu Aer Cald, templul Yutoku Inari Shrine, dar și orașul Nagasaki.
În plus, Tomoko ne-a primit la ea acasă, pentru o experiență culturală de excepție, într-un cerc restrâns: am avut parte de recitaluri la koto, un instrument tradițional japonez, susținute atât de ea, cât și de mama ei. Și cum ambele sunt profesoare de koto, am avut ocazia să învăț și eu câteva noțiuni de bază. Bineînțeles, îmbrăcată într-un chimono de toată frumusețea.
Dincolo de zborurile foarte reușite și de task-urile pe care le-am avut de îndeplinit pe parcursul zborurilor de competiție, participarea la evenimentul din Saga a fost mai mult despre oameni și experiențe. Într-o echipă mixtă japonezo-sloveno-română, cu persoane de toate vârstele și joburi diferite, din pasiune pentru lumea baloanelor cu aer cald, fiecare a pus umărul pentru a avea parte de experiențe cât mai reușite. Iar pentru tot ce am trăit în Japonia, simt o mare recunoștință.
Gabriela Kuhajda
Foto: Gabriela Kuhajda, Raluca Cordoneanu, Kikuta Akari
CITEȘTE ȘI:
Jurnal de vacanță | „Planeta” Japonia – călător în Țara Soarelui Răsare (I) | foto
