Când te gândești la Japonia, îți vin în minte automat câteva lucruri: trenurile de mare viteză care sunt renumite pentru punctualitatea lor, curățenia exemplară sau sushi – preparatul culinar ajuns celebru în toată lumea. Însă oricât de mult te-ai pregăti sau oricât de mult ai citi înainte de a explora Japonia pentru prima oară, tot ești surprins atunci când ajungi să o descoperi. Respectul și bunătatea localnicilor, gadgeturile care uneori te fac să te simți că ai ajuns într-o altă lume, serenitatea pe care o vei descoperi în temple în tumultul unor orașe mari, felul în care își respectă tradiția și strămoșii, curățenia pe care o întâlnești în toate locurile publice sau preparatele culinare extrem de gustoase, toate te fac să te întrebi dacă nu cumva ai ajuns pe o altă planetă… Planeta Japonia.
Un bagaj uitat și primul șoc
Aterizasem în jurul prânzului în Fukuoka, însă din cauza diferenței de fus orar și a zborului lung, cu o escală cu peripeții în Beijing, eram cam adormită. Dar simțurile s-au reactivat rapid când, după un scurt drum cu autobuzul de la aeroport spre centrul orașului, am realizat că uitasem bagajul în cala autobuzului. Bineînțeles, acesta plecase, nu aveam indicii despre companie sau număr de înmatriculare, absolut nicio pistă…
Așa că m-am îndreptat spre primul ghișeu care mi-a ieșit în cale și tânărul de acolo, dornic să mă ajute, a încercat să afle mai multe detalii, dar, cum nu le aveam, îi dădeam informații aproximative. A pus mâna pe telefon și, după un apel scurt și mai puțin de 5 minute de așteptare, șoferul a venit zâmbind cu bagajul rătăcit, mi l-a înmânat și a făcut o plecăciune, plin de respect. Nu tu admonestări, priviri urâcioase sau vorbe aruncate în vânt. I-am mulțumit și eu printr-o plecăciune și mi-am continuat drumul, surprinsă de atitudinea omului. Asta este Japonia. A fost primul moment de șoc, însă nu și ultimul. Timp de două săptămâni au urmat și altele…
Fukuoka – orașul verde și extrem de prietenos
Fukuoka este al șaselea oraș ca mărime din Japonia, cu o populație de aproximativ 1.6 milioane de locuitori, conform unui recensământ din 2020. Mai puțin celebru decât alte orașe japoneze, Fukuoka este o surpriză foarte plăcută: un oraș verde, extrem de curat, cu multe parcuri, temple, un sistem de transport în comun foarte bine pus la punct și ușor de utilizat, localnici foarte respectuoși și mult mai puțini turiști decât în orașe mai mari precum Tokyo sau Kyoto.
Din tumultul și foșnetul zonei centrale, intri în altarul șintoist Kushida și instant parcă ai ajuns într-o altă lume. Liniștea te cuprinde, susurul apei se aude pe fundal și încerci să înțelegi ritualul: localnicii vin, aruncă o monedă, fac două plecăciuni, bat din palme de două ori, se închină din nou, după care își pun dorințe. Altarul este construit în stil tradițional și datează încă din anul 757. Aici domină o serenitate pe care aveam ulterior să descopăr că o întâlnești de regulă și la alte temple sau altare, indiferent că ești într-un mic orășel sau într-o metropolă.
La doar câteva sute de metri distanță, e o altă oază de liniște în miezul orașului, de această dată un templu budist – Tochoji. Aici se găsește cea mai mare statuie din lemn a lui Buddha șezând. Cea mai mare din Japonia. Oamenii vin și se prosternează în fața statuii, uitând de agitația cotidiană și intrând într-o profundă stare de liniște interioară. Și aici domină calmul și pacea, chiar dacă peste drum, în clădirile moderne, localnicii sunt acaparați de sarcinile zilnice. Și acest templu are o vechime de peste 12 secole, datând din anul 806.
Parcul Ohori este una dintre multele zone verzi din oraș. Adăposește Muzeul de Artă din Fukuoka, precum și o Grădină Japoneză. În parc se găsește și un lac cu același nume, acesta având o insuliță în mijloc conectată prin podețe de partea de uscat, iar din loc în loc găsești și bănci pe care poți să te odihnești. În apropiere pot fi văzute și ruinele castelului din Fukuoka, de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra orașului. Iar pentru o panoramă dintr-o altă perspectivă, Fukuoka Tower este locul potrivit, în special la apus. După ce urci până la înălțimea de 123 m, ți se dezvăluie pe de o parte marea Genkai și insula artificială Marizon, iar pe de altă parte siluetele clădirilor din Fukuoka.
Nagasaki – un oraș care a renăscut treptat
O ploaie mocănească și nori groși, apăsători, m-au întâmpinat când am ajuns în Nagasaki și, cumva, mi se părea că vremea se asociază perfect cu locul. În urmă cu 80 de ani (pe 9 august 1945), orașul Nagasaki a fost bombardat de americani, fiind a doua țintă după Hiroshima. Planul inițial viza un alt oraș, Kokura, însă, din cauza norilor, s-a ales a doua țintă, care era Nagasaki. Conform statisticilor japoneze, o treime din oraș a fost distrus atunci, iar peste 150.000 de oameni au fost uciși sau răniți.
În prezent, în locul unde a căzut bomba atomică poate fi vizitat parcul memorial Hypocenter, unde sunt mai multe instalații și o statuie care amintesc despre unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria Japoniei.
La doar câteva sute de metri se află Parcul Păcii, cu o fântână și mai multe statui, printre care și Statuia Păcii, care simbolizează dorința locuitorilor orașului Nagasaki de pace în lume.
Din punct de vedere gastronomic, Nagasaki este cunoscut pentru champon ramen, o supă consistentă cu noodles, carne de porc, fructe de mare și legume. Și unde să o încerci, dacă nu chiar la restaurantul care a creat-o prima dată, în anul 1899?! Shikairo este restaurantul unde, în urmă cu mai bine de 100 de ani, a fost gândit acest preparat, destinat pe atunci studenților chinezi care veneau la universitățile din Nagasaki. Aici poți să guști champon, dar și gyoza (găluște umplute cu carne, originare din China), admirând priveliștea din portul Nagasaki.
Pentru japonezi punctualitatea este un principiu nenegociabil
Pentru a înțelege cu adevărat mentalitatea japoneză, trebuie să încerci transportul în comun: de la autobuze sau metrouri pentru transportul local, până la shinkansen, celebrul tren de mare viteză, toate pornesc și sosesc exact la ora stabilită. Nici mai devreme, nici mai târziu. Pentru japonezi punctualitatea este un principiu nenegociabil! De asemenea, respectul interuman e un alt principiu de la care nu se abat. Toată lumea respectă rândul format pentru așteptarea mijlocului de transport, în multe stații sunt trasate pe jos linii îndrumătoare pentru a ști exact unde anume trebuie să aștepți pentru o anumită linie de transport, iar în unele stații sunt și angajați care să ajute pasagerii cu indicații sau informații utile. În plus, dacă mergi la ghișeul de informații, vei primi toate explicațiile necesare, uneori chiar și o listă detaliată cu timpul pe care îl faci cu fiecare stație parcursă.
Călătoria cu trenul shinkansen este o experiență în sine. Urci pe peron, aștepți în rând cu toți ceilalți, iar „glonțul”, căci așa i se mai spune, „bullet train”, trece pe lângă tine și vagonul în care trebuie să urci se oprește exact în fața ochilor tăi. Trenul e extrem de curat, cu spații ample, locuri special amenajate pentru bagaje, coșuri de gunoi (foarte rare prin orașe, însă aici sunt prezente), toalete (bineînțeles, foarte curate și în stil japonez – a se citi cu numeroase butoane și funcții, de la cele clasice, până la muzică ambientală, spre exemplu). O călătorie de aproape 600 km se face în aproximativ 2 ore și 45 de minute, însă nici nu simți cum trenul gonește cu o viteză medie de 200 km/h, uneori atingând chiar și o viteză maximă de 300 km/h.
Kyoto – o poveste cu gheișe, temple și tradiții vechi de sute de ani
Unul dintre cele mai vizitate orașe din Japonia este Kyoto, fosta capitală imperială a Japoniei. Orașul este o poveste în care la tot pasul întâlnești localnici sau turiști îmbrăcați în chimonouri, unde ai ocazia să te plimbi alături de gheișe pe străduțele vechiului cartier Gion, cu case tradiționale din lemn și unde tradiții vechi de sute de ani se împletesc armonios cu modernitatea.
Cele mai importante obiective turistice din Kyoto sunt răsfirate, astfel că ai nevoie de cel puțin trei-patru zile pentru a le descoperi. Kinkakuji este un templu budist situat pe malul unui mic lac, într-o zonă plină de verdeață. Nu întâmplător este cunoscut și sub numele de Golden Pavilion, pentru că ultimele două etaje ale clădirii sunt acoperite cu foiță de aur. Palatul Imperial din Kyoto (fostul palat al împăratului Japoniei), pădurea Arashiyama, Gion (cartierul gheișelor) sau Kiyomizu-dera (templu budist inclus în patrimoniul mondial UNESCO) sunt alte locuri care nu pot fi trecute cu vederea.
Piața Nishiki este de asemenea un loc ce merită vizitat, pentru a lua contact cu localnicii și pentru a încerca cele mai bune și proaspete preparate sau ingrediente locale. Pregătește-te pentru o experiență senzorială intensă. Ba dintr-o parte, ba din alta, vei fi asaltat de arome și culori care mai de care mai apetisante. Inițial, piața Nishiki era un loc de unde se aprovizionau locuitorii orașului Kyoto, însă în prezent este o adevărată atracție turistică, motiv pentru care, pe lângă japoneză, aici se aud multe limbi străine. În plus, și comercianții s-au adaptat noilor vremuri, astfel că unii își prezintă marfa în cele mai atractive moduri. Aici poți găsi pește și fructe de mare, sushi, diferite mâncăruri pe bază de matcha (ceai verde pudră), celebra vită Kobe, deserturi (desigur, și nelipsitele mochi), sucuri din fructe proaspete, sake, dar și numeroase preparate locale. Totodată vei descoperi și magazine cu suveniruri, haine sau diferite accesorii.
O „călătorie” prin tunelul de porți torii la Fushimi Inari Taisha, unul dintre altarele șintoiste cele mai importante, dedicate zeului orezului,Inari, este o altă experiență extrem de interesantă. Altarul are origini străvechi, existând încă dinainte de a fi mutată capitala Japoniei la Kyoto, în anul 794. Trebuie să ai puțină condiție fizică, pentru că potecile pornesc din spatele clădirii principale și urcă prin pădurea muntelui sacru Inari, iar traseul durează în total aproximativ două-trei ore. De-a lungul drumului, se trece prin mii de porți torii, despre care se spune că marchează tranziția de la lumesc la sacru. Și, dacă ajungi aici în anumite zile din an, ai ocazia să participi la ritualurile șintoiste ce includ ofrande și aprinderea unui foc cu rol de purificare. Iar cireașa de pe tort este panorama orașului Kyoto de la înălțime, care se desfășoară în fața ochilor celor mai curajoși.
Text și foto: Gabriela Kuhajda
