Litoralul albanez cucerește tot mai mulți români în ultimii ani, devenind o alternativă la destinațiile clasice precum Croația sau Grecia. Peisajele care îți taie respirația, marea cu accente turcoaz, gastronomia și prețurile decente la serviciile turistice sunt doar câteva dintre avantajele care atrag vizitatori din toată Europa. În principal stațiunile din sudul Albaniei, precum Sarande sau Ksamil, sunt foarte căutate, dar și Vlore sau Durres devin înțesate de turiști pe perioada verii.
Traseul cu mașina spre Albania din zona de nord a României durează undeva la 17-18 ore, însă drumurile sunt bune și peisajele frumoase. După un popas în Skopje, pentru a „rupe” traseul în două, prima oprire pe care o facem în Albania e în Vlore. Aici domină palmierii înalți și o faleză întinsă pe câțiva kilometri, de-a lungul mării Adriatice, iar zona aduce puțin cu stațiuni mult mai celebre din Spania. La lăsarea serii, terasele de pe promenadă încep să se anime, fiind înțesate de turiști.
Coborâm spre sudul Albaniei, pe un drum spectaculos prin munți, de unde, la un moment dat, se ivește în depărtare marea de un turcoaz ireal. Următoarea oprire: Sarande. Dacă în Vlore plajele sunt mai late, cu nisip, iar intrarea în mare e lină, aici plajele sunt mai înguste și în principal cu pietriș sau pietriș și nisip, însă stațiunea are un farmec aparte. Și în Sarande este o promenadă de-a lungul mării, iar în sezonul estival aici se organizează diferite evenimente cultural-artistice.
După câteva zile dedicate orașului Sarande, unde descoperim și un bust dedicat lui Nicolae Iorga pentru ajutorul dat albanezilor în mișcarea de independență a țării lor, pornim spre Blue Eye, un izvor ce iese la suprafață de la peste 50 m adâncime, cu o apă turcoaz, cu accente de albastru închis, limpede și rece, care se varsă ulterior în râul Bistrice.
Următoarea oprire e în Gjirokaster, un orășel din apropierea rivierei albaneze, cunoscut și ca Stone Town (orașul de piatră), al cărui Centru Vechi se află pe lista monumentelor UNESCO. Iar când ajungi aici îți dai seama pe loc de ce: casele vechi, dar bine întreținute, cu fațade și acoperișuri din piatră, străduțele înguste, pavate, și localnicii care te îmbie cu fel de fel de produse locale, toate te transpun parcă într-o altă lume.
Casele sunt construite în stil otoman și cele mai vechi datează încă din secolul al XVII-lea. Iar dacă te plimbi pe aleile care urcă încet, ajungi la Castelul Gjirokaster, unde ai ocazia să vezi Turnul cu Ceas, Muzeul Național de Armament, artilerie de război, chiar și un tanc produs de Fiat sau un avion american capturat în 1957. Totodată, de aici se deschide o frumoasă panoramă asupra orașului Gjirokaster.
Pornim la drum, spre ultima destinație din Albania, una extrem de apreciată de turiști: Ksamil. Un mic sat de pescari, transformat în ultimii ani într-o zonă turistică foarte populară, datorită plajelor cu nisip alb și culorii turcoaz a apei mării Ionice, care aduce cu peisajele din zone precum Maldive sau Bora Bora. Una dintre plajele din Ksamil chiar a fost denumită după mult mai celebra insulă din Polinezia Franceză. Și, într-adevăr, plajele și apa mării sunt ireal de frumoase, însă în plin sezon micul sat devine extrem de aglomerat, nefiind pregătit pentru un număr atât de mare de turiști.
Uiți de toate, însă, când te pui la masă și comanzi o porție generoasă de fructe de mare proaspăt gătite, stropite cu lămâie din belșug. Și, pe lângă alte preparate diferite pe bază de fructe de mare și pește (ce îl vor face chiar și pe cel mai sceptic consumator de astfel de preparate să încerce o porție, iar la final să se declare încântat!), albanezii te vor îmbia să încerci și câteva feluri de mâncare tradiționale pe bază de miel, și acestea delicioase.
Albania are o rețea de drumuri bine pusă la punct, astfel că se poate circula în condiții bune. Iar pentru cei care preferă avionul, din acest an se dorește introducerea unui zbor charter din Cluj-Napoca spre Vlore, pentru a putea ajunge mai ușor pe litoralul albanez.
Text și foto: Gabriela Kuhajda
