Cinci medalii de aur şi trei de bronz. Acesta a fost bilanțul lotului de canotaj al României la Campionatele Europene de la Munchen, care s-au desfășurat în perioada 11-14 august. E cel mai bun rezultat din istoria canotajului românesc la o competiție europeană.
Sportivii români au sosit astăzi în țară. Au fost așteptați pe aeroport de rude, de prieteni, de reprezentanți ai Federaţiei Române de Canotaj. Dar nu și de oameni de prin Ministerul Sportului.
„Noi ne bucurăm că este presa aici şi că performanţele noastre ajung acolo unde trebuie, adică la familiile noastre şi la iubitorii sportului. Sper ca după Mondiale să ne aştepte şi pe noi oficialii din Guvern, aşa cum l-au aşteptat şi pe David Popovici. Ne simţim foarte bine că am reuşit să aducem României atât de multe rezultate frumoase la Europene.” O declarație cu gust de ciocolată amăruie a Mădălinei Bereș, medaliată cu aur la 8+1 feminin şi cu bronz la patru rame feminin.
A avut dreptate Mădălina Bereș. Pentru sportivii remarcabili ai României, câți mai avem, nu trebuie să existe jumătăți de măsură. Ei trebuie respectați, prețuiți pentru că au cucerit medalii pentru țara lor, concurând pentru România. Pe tricolorul înălțat în competițiile sportive, atunci când cântă imnul, nu scrie Mădălina Bereș sau David Popovici.
Poate că doamnele și domnii de prin Ministerul Sportului vor fi fost prea ocupați în această zi dată liberă de stat. Poate se vor fi gândit că e mai comod să frigi o fleică la picnic, să răzuiești un păstârnac pentru o ciorbă decât să îți maschezi plictiseala zâmbindu-le condescendent unor sportivi care au venit cu opt medalii de la Europene. În fața ignoranței unor funcționari de prin minister – în frunte cu șeful lor – care poate cred că pagaia e vreun fruct altoit cu papaya sau o fi numele vecinei de la etajul trei îți vine să zâmbești. Să zâmbești cu colțul buzelor în jos.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Federația Română de Canotaj
CITEȘTE ȘI: Omul pentru care parcă nimic nu pare imposibil
