Ce-l determină pe un om să intre într-o piață? Nevoia. Nevoia de de a cumpăra legume, fructe, lactate sau pentru a se uita pur și simplu la tarabe fără să cumpere nimic. Ca noțiune generică, piețele sunt guvernate de legea fundamentală a cererii și ofertei. În urma jocului dintre cerere și ofertă se stabilește prețul de piață, numit preț de echilibru. Bunurile și serviciile sunt de o largă diversitate așa că piețele s-au specializat și ele, devenind piețe specifice, majoritatea dintre ele aflate la vedere. E drept că sunt și piețe ascunse de privirile neavizaților, numite piețe negre.
De la o glumă, la o târguială – spre mulțumirea comună
Piața este locul în care se fac schimburile, unde se vând și se cumpără bunuri și servicii. În piețele agroalimentare producătorii vin cu ceea ce le prisosește prin gospodărie sau ce produc pentru a vinde: ouă, brânză, legume, fructe și multe altele. Ei sunt ofertanții. Purtătorii de cerere sunt cei care intră în piață cu dorința de a-și cumpăra cele trebuincioase acoperirii nevoilor la un preț cât mai bun și o calitate cât mai mare. Ca lucrurile să se înfăptuiască aidoma, ei trebuie să intre într-o rundă sau două de negocieri cu precupeții. Între o glumă și o târguială se ajunge la mulțumirea comună. Vânzătorul mai lasă din preț, răscolind între timp marfa așezată pe tarabă în căutarea celei mai faine bucăți, iar cumpărătorul se simte satisfăcut și mai pune un leuț peste. Iacă așa, tranzacția se încheie și toată lumea-i fericită!
Ochii văd, inima cere, …punga-i goală!
Piețele au apărut din vremuri tare îndepărtate, atunci când culegătorii care aveau un surplus de fructe și rădăcini își doreau și o bucată de carne pe care o avea vânătorul, care dorea fructele culegătorului. Fiind bunuri interschimbabile, tranzacția se încheia ușor și repede. Odată cu apariția meșteșugurilor, lucrurile s-au complicat. Cum poți schimba un plug pe o baniță de grâu sau o amforă din lut pe o piele de animal?! Trocul nemaifiind posibil, au apărut banii, o creație dată naibii (banii sunt ochiul dracului). La începuturi banii s-au numit scoici, grâne, sulițe, vite etc. Apoi s-au inventat monezile. Odată ce banii au dobândit putere circulatorie, piețele au luat un avânt greu de stăpânit. Schimburile au crescut cantitativ și s-au diversificat pe măsură ce nevoile umane au luat-o razna. S-a ajuns până într-acolo încât, dacă nu există o nevoie reală, ea trebuie creată. Datorită diversității, nevoile sunt tot mai greu de satisfăcut pentru muritorii de rând. De ce? Din lipsă de bani! Ochii văd, inima cere, …punga-i goală!
Vinde ce ai și cumpără ce poți!
În lumea de astăzi piețele sunt tot mai specializate: a muncii, a bunurilor, serviciilor. Deasupra tuturor tronează piața banilor, cunoscută sub titulatura de piață financiară – acolo unde se face comerțul cu bani. Aceste piețe dețin o pondere de peste 70% din volumul total al schimburilor internaționale. La bursele de valori, banii se vând și se cumpără ca orice altă marfă, iar în spațiul virtual se tranzacționează cripto-monedele. Începând cu secolul al XVIII-lea, bursele s-au specializat pe oțel, cupru, cafea, zahăr, petrol, fructe, tutun, medicamente etc. Rafinamentul cel mai ridicat l-au dobândit bursele de valori care tranzacționează cu preponderență contracte futures și ”derivate”. Aceste obiecte ale tranzacțiilor sunt și instrumente de creație monetară fără acoperire, pe vânt. Piețele de mărfuri lucrează cu bunuri reale, de obicei tangibile, iar cererea și oferta sunt reale și solvabile. Piețele financiare au ca ”materie primă” scheme și jocuri bazate pe teoria probabilității pentru a manipula cererea în funcție de interesele ofertaților. Dacă cerere nu există, ea va fi creată din …nimic!
Piața pe care se vinde și se cumpără aproape orice
În toate economiile. Pe lângă piețele aflate la vedere mai există și o piață neagră, pe care se vinde și se cumpără aproape orice: țigări, băuturi alcoolice, etnobotanice, droguri, câini de rasă, arme, opere de artă și multe altele. Există nenumărate site-uri cu oferte de închiriere ale trupului cu ora, cu ziua ori săptămâna. Mai sunt și oferte de vânzarea trupului pe bucăți, ca piese de schimb. În România, mărimea unei astfel de piețe este estimată la o valoare care sare binișor de 3,6 miliarde euro. O sumă deloc neglijabilă! În alte țări valoarea pieței negre este și mai ridicată. Strădaniile guvernelor de a controla piața neagră sunt minimaliste, doar mimate. De ce? Pentru că aceia care ar trebui să intervină în mod hotărât sunt oameni care au și ei nevoi, de toate felurile.
Valoarea unui om, mai mare pe bucăți decât luat ca un întreg?!
Dacă urmărim mercurialul prețurilor pe piața organelor umane, pentru că din nefericire există și așa ceva, s-ar putea să ajungem la concluzia că valoarea unui om este mai mare pe bucăți decât ca un întreg funcțional. Medical Transcription a postat nu demult prețurile la care se tranzacționează organele umane. Aflăm de la ei că un rinichi costă în SUA 262 mii de dolari, în China se vinde mai ieftin, cu doar 100 de mii de dolari, iar la noi rinichiul ajunge pe la 50 de mii de verzișori, plus minus 10 mii. Legea cererii și ofertei se ”corectează” cu mărimea venitului disponibil al cumpărătorului și cu numărul disperaților! Existența ofertanților și a doritorilor determină piața organelor să prolifereze pe mai departe. O astfel de piața furnizează piesele de schimb pentru ”reconstrucția” unora ce se doresc a fi nemuritori. Cât de mare va fi valoarea omului dornic de nemurire?!
Piețele ne conving tot mai mult că sunt capabile să suporte orice fel de tranzacție. Pe piața neagră se poate vinde și cumpăra orice, oricând, oricum și oricui. Astăzi există piețe care tranzacționează sclavi moderni, conștiințe, libertăți, drepturi, istorie, amintiri… De parcă am rămas ancorați în vremuri străvechi.
Vasile BÎRLE
Sursă foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Pentru inteligenţă există teste, dar prostia cum se măsoară?!
Cât mai valorează astăzi un om?!
În topul bunului simț, mărimea diplomei și lungimea piscinei nu punctează…
Unii sunt pur și simplu mai speciali decât alții
De câți bani are nevoie un om pentru a nu mai avea nevoie de bani?
