Cât de ușor e să joci o Învârtită? Dacă vă puneți să citiți prezentarea teoretică pe care a scris-o în detaliu maestrul coregraf Grigore Simionca, o să vedeți că poate fi un demers complex. Da’ nu vă lăsați intimidați, cu exercițiu (de câțiva ani ) și cu poftă de viață, iese cum trebuie.
„De-nvârtit, Învârtita sau Tropotita – este un joc de perechi cu forme curate ale zonei și se joacă pe tot cuprinsul Maramureșului istoric. În prima parte, partenerii sunt așezați față în față, prinși ca la orice învârtită, băiatul cu mâinile pe talia fetei, iar aceasta cu mâinile pe umerii lui. Se începe pe loc, cu mișcări mai lente, chiar dacă ritmul muzical este mai mișcat. Se continuă cu pași tropotiți de ambii parteneri, în timp ce fata este mutată continuu de pe stânga pe dreapta, roată după băiat și înapoi, în pași mărunți, într-o plutire grațioasă, băiatul rămânând pe loc, executând pași tropotiți. Această deplasare a fetei în extremități, punctată ritmic, pune în relief simpatia și voioșia dintre parteneri. În partea a doua, în ținută de învârtită, băiatul pune mâna dreaptă pe sub brațul stâng al fetei, pe omoplatul stâng al acesteia, iar mâna stângă pe umărul drept al fetei în timp ce fata se prinde cu mâna dreaptă peste umărul stâng al băiatului, iar mâna stângă pe umărul drept al lui. Ambii execută patru tururi învârtite spre dreapta în cerc pe loc. Fata execută cu picioarele în podea, pe toată talpa, pași tropotiți succesivi și mărunți pe valori de optime, iar băiatul, pași nebătuți pe valori de pătrime. Învărtirea se termină cu grupe de trei pași accentuați de către ambii parteneri. De obicei, băiatul face atentă fata că se termină învârtirea spre dreapta, ridicând cotul brațului drept de două ori și lovind brațul stâng al fetei sprijinit pe brațul drept al băiatului, schimbând împreună pașii din faza repede în faza rar, încheindu-se cu o grupă de trei pași succesivi accentuați. În partea stângă, se execută o răsucire ușoară pe 4-8 timpi. Același tip de mișcare și pași, prezentat mai sus, pot executa 2, 3, 4 perechi de dansatori, în cerculețe, prinși cu brațele cruciș la spate. Schimbările de mișcări, direcții, figuri și motive coregrafice, într-o formație sau ansamblu, se mai fac și la comandă prin fluierăturile unuia dintre dansatori care cunoaște bine jocul. Mai sunt și alte combinații de mișcări și tropotite, depinde de virtuozitatea, talentul și măiestria dansatorilor. Jocul la hora satului e liber după plăcerea, trăirea și simțirea fiecăruia, pe când într-o formație se joacă după o ordine și reguli bine stabilite, respectând structura pașilor și a stilului zonal autentic. Melodiile sunt foarte multe și variate, ele nu respectă toate și întotdeauna frazele și măsurile muzicale egale, cum de altfel nici strigăturile nu sunt toate concordante cu muzica și ritmica pașilor. Măsura muzicală este în general 2/4, iar tempoul presto (pătrimea = 184)”.
Sursă informații: Grigore Simionca, referent CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș. Sursa foto: CJCPCT
