„În aceste zile, când zăpada s-a așternut peste satul nostru și vremea e numai bună de spus și ascultat povești, noi vă invităm să descoperiți povestea șurii Lăpuș, obiectiv de arhitectură vernaculară specific Țării Lăpușului”, propune muzeograf Gabriela Filip de la Muzeul Satului Baia Mare.
În anul 1970, șura a fost identificată în teren ca având o valoare istorică deosebită și fiind considerată la acea vreme cea mai veche anexă gospodărească de acest tip din zona Lăpușului. „Mutată cu grijă, bârnă cu bârnă, pentru a rămâne mărturie peste ani, aceasta a fost amplasată în gospodăria Costeni, la Muzeul Satului din Baia Mare, în scopul conservării și valorificării patrimoniului de arhitectură vernaculară specific zonei Lăpușului. Ansamblul este amplasat pe ulița din partea dreaptă a muzeului, în curtea primului obiectiv de arhitectură tradițională transferat în muzeu – Casa Costeni – și oferă vizitatorilor o perspectivă autentică asupra arhitecturii tradiționale și a modului de viață specific acestei zone”, informează sursa citată.
Povestea șurii Lăpuș începe în gospodăria unor oameni harnici din Țara Lăpușului, care își duceau traiul și își asigurau existența ocupându-se cu creșterea animalelor și cultivarea pământului. „Șura a fost descoperită în localitatea Lăpuş, localitate cunoscută în zonă sub denumirea de Lăpușul Românesc şi datată, pe baza informaţiilor din teren, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Şurile mai vechi de această perioadă aveau planul poligonal, dar începând cu secolul al XIX-lea, în zonă, s-a generalizat şura cu plan dreptunghiular, considerată mai eficientă atât ca spaţiu, cât şi ca funcţionalitate”, spune Gabriela Filip.
Șura Lăpuș se încadrează în tipologia șurilor cu trei încăperi, fiecare spațiu având rostul său. „Șura cu grajd a fost concepută ca o construcție solidă și funcțională, destinată atât depozitării hranei animalelor și a utilajelor agricole, cât și adăpostirii vitelor, care ajutau omul la muncile câmpului. Încăperea centrală, șura propriu-zisă, adăpostea la nivelul inferior uneltele și utilajele agricole, iar în pod era depozitat fânul. Cele două încăperi laterale erau destinate grajdurilor, unde vitele și oile erau protejate de pereții groși de lemn și de acoperișul înalt”, detaliază sursa citată.
Din punct de vedere al realizării construcției, șura se remarcă prin tehnici tradiționale de mare valoare. „Temelia este realizată din piatră de carieră, peste care sunt așezate tălpi din lemn de fag fasonat pe patru fețe. Pereții sunt construiți din bârne rotunde de fag, îmbinate în cheutori semirotunde, o tehnică veche, cunoscută și practicată doar de dulgherii foarte pricepuți ai zonei. Acoperișul, realizat în patru ape, cu căpriori din lemn de fag, este învelit cu paie de grâu așezate prin călcare și reprezintă aproximativ trei sferturi din înălțimea totală a construcției, conferindu-i un aspect impunător și o bună protecție împotriva intemperiilor”, descrie muzeografa.
Șura Lăpuș face parte din „Ansamblul de arhitectură și tehnică populară Dealul Florilor”, secție a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, clasat ca ansamblu în grupa monumentelor de arhitectură cu valoare de interes național și universal.
CITEȘTE ȘI:
Casa Costeni, primul monument de arhitectură tradițională adus în Muzeul Satului din Baia Mare
