Calcit structură Gavra - E.M. Cavnic

Muzeul de Mineralogie ”Victor Gorduza” din Baia Mare este o instituție de cultură unică în peisajul cultural românesc. În patrimoniul său se regăsesc peste 20.000 de piese din categoria florilor de mină.

Este denumirea dată de mineri exemplarelor mineralogice cu valori estetice și științifice impresionante, pe care le-au întâlnit și recoltat din lucrările subterane. Nu este truditor al băilor maramureșene care să nu fi fost atras de frumusețea lor deosebită. Unii chiar le-au colecționat și expus cu mândrie în vitrinele din sufragerie, la loc de cinste.

Chiar dacă sunt produsul indirect al mineritului, florile de mină și-au câștigat un renume internațional binemeritat, fiind ambasadorul ideal pentru promovarea unei zone binecuvântate cu frumuseți naturale și bogății minerale de excepție. Exponente de frunte ale patrimoniului cultural material românesc, unele dintre ele au caracter de unicitate și, datorită caracterului lor de valori excepționale pentru umanitate, sunt încadrate în tezaurul național.

Sferă de calcit negru – E.M. Herja
Să vedem cum se poziționează intervievații noștri din proiectul cultural ”În lumea celor fără cer” față de aceste comori minerale inestimabile:

C.G.: Deci minerii lucrând în front, în momentul în care perforau, ca și reper că urmează o geodă, începea să curgă apă. Și atunci nu mai puneau încărcătura de dinamită cât ar fi trebuit, puneau o încărcătură mai mică, s-o miște, încercau să deschidă geoda manual. Într-adevăr, florile de mină văzute acolo în geodă, la ele ,sunt o splendoare, la lampa de mină cu reflexiile alea, ceva de vis.

Am avut ocazia să văd, pe un abataj, de jos până sus pe 50 de metri, o geodă ce și-a schimbat și compoziția, deci combinația mineralelor. La început au apărut niște sfere de calcit, care aveau formatul ca și circumvoluțiunile creierului, după aia cuarț cu sfere din alea, după aia a apărut cuarț cu galenă. Deci s-a schimbat de vreo patru ori până sus.

Era să pățesc și eu personal o chestie. Am fost pe un filon și era o geodă, geodă de cuarț și cuarțurile erau orientate spre interior, nu am realizat, deci eu tot mă chinuiam acolo să disloc și eu o piesă din asta de cuarț și când am intrat, am intrat relativ destul de ușor, dar înapoi, cristalele de cuarț orientate cum erau orientate, efectiv, cred că dacă nu reușeam în 10 minute, acolo rămâneam. Probabil, de panică, m-am și balonat. Tot am fost tăiat aicea, tot am fost sânge când m-am retras de acolo din geodă și atunci am zis „Domnule, nu-i de glumit cu așa ceva”.

M.D: Frumuseţile naturii. La început nu ştiam ce-s. Când am mers prima dată în mină, am călcat, ce să vezi?, pe ace de wolfram (wolframit n.n.), cap sec, dar nu mi-a spus nimeni ce sunt. Dar pe urmă am înțeles și apreciat. Am prins multe geode de diferite dimensiuni; e o plăcere să le vezi, şi nuanţe, şi aspecte deosebite, diferite unele de altele. Cuarţ am găsit.

Cele mai frumoase, culmea, le-am găsit în ’65 la vreo șase luni după ce m-am angajat. Făceam o gură de rostogol și, la vreo 5 metri de galeria de bază, am găsit o geodă mică, să zic aşa, un metru pe un metru. Era mult praf, dar erau câteva bucăţi de cuarț. Ia să văd, zic. Hai să le scot şi am tras cu o săpăligă mică din praful ăla și am scos o bucată de cuarţ enormă, dar aşa, ascuţit la ambele capete. Le-am pus, le-am ascuns acolo, aşa deoparte. A venit maistru, le-a găsit şi mi le-a confiscat…

Stibină cu baritină – E.M. Baia Sprie

B.G.: Eram în anul 1976 și la un șut vizitam toate locurile de muncă. Pe la vreo 8 jumate am fost anunțat de cineva că la Orizontul 13, la panoul 363 dacă bine țin minte, după pușcătură a apărut un graiț. Mă duc și eu să văd: era barită albă. Foarte frumoasă, vreo 3 bucăți mi-au dat și mie. Am văzut stibină cât degetul de groasă, barită roșie, sigur că n-am avut eu vreme să le văd toate, doar pe cele care mi le-au arătat minerii, că nu la oricine le arătau.

P.S.: Sunt cele mai frumoase, cele mai frumoase specii naturale. Înainte să ajung la Baia Sprie habar n-aveam ce sunt alea flori de mină. Știam că există, mă rog, de pe la mineralogie, dar nu mi-a trecut mie prin cap că pot exista asemenea minunății minerale, așa numitele flori de mină. Se spunea la Baia Sprie că florile astea de mină apar în graițuri, adică în geode în zonele de transpirație.

Ce spuneau bătrânii că sunt zonele de transpirație? Zonele terminale ale filonului, zonele de efilare. Un filon nu se termină perfect drept, pe verticală formează, așa ca, o boltă, și acolo, cam pe acolo, ziceau ei, ar fi florile de mină. N-am mai întâlnit termenul ăsta, dar mi se pare foarte inspirat, parcă florile ar fi rezultatul unei transpirații, al unei sudori.

B.L.: Pe 6 Complex era mult plumozit. Am scos vreo două cuiburi, am dat din țâncuș și le-am scos și cu roca de deasupra. Era exact ca pânza de păianjen și trebuia să ridici frumos pânzuca aia și să te uiți în cuibul ăla și vedeai că e plin de cuarț piramidal cu vârfurile hexagonale aproape perfecte la ambele capete. Era așa numitul Diamant de Maramureș…

M.L.: Cavnicul, dintre toate minele, a avut cele mai variate cristale. Și bine dezvoltate, și unicate, și multe feluri. Rodocrozitul s-a descoperit la Cavnic dar erau și niște minerale, care prin formă, culoare erau unice: cuarț, bournonit, baritine de mărime excepțională, negre, galbene, toate culorile, albastre, deci varietate foarte mare. Structura Gavra era un mulaj după scalenoedri de calcit. Denumirea e după un miner, Gavra, care a săpat acolo și a mers pe fractura filonului. Numai această floare de mină are această formă specifică, este unicat, nu s-a mai întâlnit în niciun zăcământ din lume.

D.F.: Am reușit să scot câteva exemplare frumoase. Am scos un gips deosebit de la Orizontul 10 din 9 Mai. Am prins o geodă, dar eram novice, începător, n-am avut curajul să o deschid… Mai dădeai câte o gaură pe lângă geodă, băgai o juma de patron, o scuturai numai și scoteai ce trebuie. Am scos niște calcită frumoasă din Nistru… Toate care le-am avut frumoase i le-am dat doctorului D. când l-a operat pe tata.

Oricine dorește să facă parte din acest proiect cultural este rugat să contacteze Muzeul Județean de Mineralogie ”Victor Gorduza” din Baia Mare prin intermediul e-mail-ului muzmin@rdsmail.ro.

Parteneri

Proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Mai multe despre Muzeul Județean de Mineralogie ”Victor Gorduza” descoperiți aici.

CITEȘTE ȘI:
Mineritul ca paradigmă
Condiții de muncă
Accidente și boli

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.