Olimpicul internațional Darius Lazea va studia la École Polytechnique din Paris

Primul contact cu matematica l-a avut la grădiniță. Un talent care nu a trecut neobservat, educatoarea numindu-l ”inginerul grupei”. Primul concurs a fost în clasa a II-a. Primul rezultat important a venit în clasa a IX-a. În 2019 a cucerit primul aur național, anul trecut primul aur internațional. Elev în clasa a XII-a la Colegiul Național ”Gheorghe Șincai” din Baia Mare, Darius Lazea va studia mai departe științele în cadrul École Polytechnique din Paris.

”Doamna educatoare mă numise «inginerul grupei»”

– Nu știu exact de ce, dar am senzația că rezolvi probleme de matematică dintotdeauna.
– Primul contact cu matematica l-am avut la grădiniță. Încă de pe atunci se pare că aveam o oarecare aplecare spre matematică, înțelegând destul de rapid regularități precum calculul numeric sau citirea ceasului. Tocmai mi s-a povestit că doamna educatoare mă numise “inginerul grupei”. Pasiunea pentru matematică, însă, mi-am descoperit-o abia în clasa a V-a. O pasiune care a crescut gradual, mai ales din momentul intrării în clasa a IX-a și la începutul studiului materiei de clasa a XI-a, momente în care materia devenea mai abstractă.

– Dacă ai descoperit matematica încă din grădiniță, să înțeleg că a fost… joaca ta preferată când erai mic?
– Nu aș spune neapărat că a reprezentat jocul meu preferat. Dar cu siguranță mă ”jucam” și cu matematica. Copilăria mea a fost în mare parte una obișnuită. Cu multe jocuri: și în aer liber, și pe calculator. Mai puțină matematică decât îți imaginezi. O copilărie deloc ieșită din comun.

– Dăm ”vina” pe cineva din familie pentru această pasiune a ta spre matematică?
– Tata a avut o aplecare spre matematică, dar nu a avut niciun fel de îndrumător în direcția asta.

”Mi-a arătat frumusețea unei olimpiade de matematică”

– Când ți-ai testat prima oară cunoștințele de matematică într-un concurs?
– Primul meu concurs a fost un ”Euclid” la început de clasa a doua. Luasem 79 de puncte, nu cred că era un punctaj foarte bun. Dar eram prea mic să înțeleg ce înseamnă un concurs de matematică.

– Primul punctaj foarte bun, cum spui tu, când l-ai obținut?
– Primul rezultat pe care l-aș considera important a venit în clasa a IX-a: calificarea la Olimpiada Balcanică de Matematica din 2019. Eram la restaurant cu alți colegi olimpici după primul baraj de selecție a lotului pentru Olimpiada Internațională și un coleg de al meu primește un apel de la un profesor care se ocupa de selecție. Apel în care este rugat să îmi spună să mă duc rapid la școala unde am dat concursul fiindcă mă calificasem la Olimpiada Balcanică. Nefiind deloc ”în cărți” pentru calificare, liderii echipei României nu aveau pregătite actele mele. Nu aveau niciun număr de contact. În consecință, multe proceduri administrative necesare plecării au fost făcute foarte pe fugă (Balcaniada se ținea în Republica Moldova). Neavând un rezultat precedent comparabil cu acesta și fiind mezinul echipei, complet fără experiență, nu se aștepta un rezultat notabil de la mine. Cu toate acestea am obținut un rezultat onorabil: medalie de argint cu 30 de puncte.

– O medalie care deschidea un drum.
– Pentru mine rezultatul acesta obținut la Balcaniada din clasa a IX-a este cel mai important. Tocmai pentru că mi-a deschis multe oportunități. În plus, mi-a oferit șansa de a intra în contact cu elevi și profesori deosebiți. Și mi-a arătat frumusețea unei olimpiade de matematică, nu doar din prisma părții academice.

”Am apreciat mai mult drumul decât destinația!”

– Nu doar că rezolvi probleme, dar ai probleme și articole de specialitate publicate în reviste de prestigiu.
– Primul meu articol publicat este chiar în ”Gazeta Matematică”, pe vremea când eram elev în clasa a XI-a. Prima problemă publicată este o inegalitate care a apărut în revista de matematică din Canada, ”Crux Mathematicorum”, în mai 2020. Anterior mai scrisesem materiale, acestea însă fuseseră redactate în scopul predării altor pasionați de matematică, nu pentru publicare.

– Așadar primul tău articol a fost publicat în ”Gazeta Matematică”. Pentru orice pasionat de matematică din România, această revistă este una de căpătâi.
– A venit ca o confirmare a calității articolului scris. Operând într-o zonă foarte abstractă și făcând conexiuni între obiecte matematice greu de imaginat în concret, procedeul de descoperire a adevărurilor scrise în articol îmi provocase o bucurie deosebită. Scrierea acestui articol a reprezentat una din experiențele în care am apreciat mai mult drumul decât destinația! Faptul că articolul a fost publicat foarte rapid (cam la două luni după ce fusese propus) mi-a confirmat calitatea științifică a acestuia.

– Eu, de exemplu, și azi mai țin minte cum mi se strângea inima când profesorul intra la oră cu ”Gazeta Matematică” sub braț… Pentru tine ce înseamnă ”Gazeta Matematică”?
– Cred că cea mai importantă contribuție a ”Gazetei Matematice” este dată de grupurile colaborative pe care le creează. Cum apare un număr nou, atât olimpicii, cât și profesorii lucrează adesea în grupuri pentru a rezolva cele mai grele probleme. Se creează astfel medii de discuții foarte productive.

Pentru matematica ”nouă”, ”multă creativitate, imaginație și intuiție”

– De ce e nevoie pentru a excela în matematică?
– Este nevoie de multa muncă individuală, multă perseverență și ambiție. Pentru a crea matematica ”nouă”, sau cel puțin pentru a privi probleme vechi din perspective noi, este nevoie de multă creativitate, imaginație și intuiție. De asemenea, este nevoie de profesori și mentori cu har care să-ți ghideze primii paș. Iar eu am avut norocul să lucrez cu doamna profesoară Meda Bojor și domnul profesor Florin Bojor, cărora le mulțumesc pe această cale.

– Cum te simți tu, as într-o materie care atâtor oameni le creează mari dileme?
– Nu cred că pot să descriu sentimentul cu acuratețe. Mi-aș dori ca mai mulți oameni să vadă matematica dintr-o perspectivă intuitivă, nu neapărat în modul formal și uneori prea riguros în care este predată la școală.

”Cu o lună înainte de un concurs important, accelerez”

– Azi matematica e ”joaca” ta preferată. Cât timp dintr-o zi îi dedici?
– Nu aș putea da o valoare fixă. Programul meu de lucru e mai degrabă fluctuant. De la o zi la alta, perioada pe care o petrec studiind matematica se schimbă mult în funcție de circumstanțe. De obicei, cu o lună înainte de un concurs important, accelerez ritmul până înainte cu două săptămâni de data concursului. Moment în care încep să lucrez din ce în ce mai puțin. Iar cu două-trei zile înainte de concurs nu mai lucrez deloc, doar repet formule. Am observat că – pentru mine, cel puțin – această strategie funcționează cel mai bine.

– Studiul matematicii este pentru tine preponderent un exercițiu solitar?
– În marea majoritate a timpului studiez individual. Dar urmez și orele săptămânale de excelență.

– Ce alte materii îți plac?
– Cum era de așteptat, mă descurc bine la materiile reale și la științe (fizică, informatică, chimie). Nu îmi sunt chiar așa de dragi româna și limbile străine.

”Având parte de 9 refuzuri la fiecare 10 încercări reprezintă o experiență cel puțin interesantă…”

– Hai să povestim și de timpul liber. Ai fost și ești voluntar în diverse proiecte. De ce ți s-a părut atractivă această ”carieră” de voluntar?
– În calitate de voluntar am avut oportunitatea de a învăța multe abilități care mi-au fost foarte folositoare. Abilități de comunicare și de management pe care altfel nu le-aș fi însușit prea curând. Căutând fonduri pentru realizarea unor proiecte și având parte de 9 refuzuri la fiecare 10 încercări reprezintă o experiență cel puțin interesantă… Un proiect la care am participat este „O facem!”, o strângere de fonduri pentru copii din mediile defavorizate. Acum pregătim „Ecofest”, o serie de proiecte ce au ca scop conștientizarea schimbărilor climatice și importanța ecologiei.

– Ce ți-ai fi dorit să reușești să poți schimba din această postură?
– Scopul este dezvoltarea și îmbunătățirea comunității locale. În mare parte am reușit. Dar sperăm să o facem și în continuare.

”Mă ajută să mă relaxez, să schimb puțin focusul”

– Practicant de taekwon-do. Posesor al centurii albastre. Mergi mai departe pe această cale?
– Taekwon-do practic de când eram mic. Mă ajută să mă relaxez, să schimb puțin focusul. Taekwon-do te învață autodisciplina. Fiind o artă marțială, are o latură artistică pronunțată, fiind foarte dinamic și spectaculos. Am participat la competiții doar când eram mai mic. Deocamdată nu am în plan avansarea în grad. Dar în viitor orice e posibil.

– Pasionat de filosofie, șah și tir cu arcul. O combinație interesantă.
– Filosofia ajunge să atragă pe oricine încearcă să o studieze. Pentru că putem să ne identificăm foarte profund cu viziunile și ideile propuse de alți oameni. Personal, îmi place absurdismul lui Albert Camus, un citat reprezentativ fiind: ”One must imagine Sisyphus happy”. Cu trimitere la personajul mitic Sisyphus. O perspectivă foarte proaspată pentru ziua de azi. Șah joc de când eram mic. M-a învățat tatăl meu. Azi îl joc cu prietenii de obicei la o ceainărie foarte relaxantă din oraș. Mă ajută să îmi îmbunătățesc gândirea rapidă, deoarece trebuie luate decizii prompte și eficiente. Cât despre tirul cu arcul, aceasta este una dintre activitățile care îmi plac fără vreun motiv specific. Pur și simplu o bucurie pe care nu încerc să o teoretizez în niciun fel.

”O universitate care oferă din punct de vedere academic exact ceea ce căutam”

– Recent a venit vestea bună din Paris: ”Admitted with Honors to École Polytechnique Bachelor of Science”. Tradu-ne și explică-ne.
– ”Admitted with Honors to École Polytechnique Bachelor of Science”, tradus cuvânt cu cuvânt, înseamnă „Admis cu onoare la Licența în Științe în cadrul École Polytechnique”. Această distincție îmi oferă dreptul de a aplica pentru bursele oferite studenților de către École Polytechnique.

– De ce ai optat pentru această instituție de învățământ superior?
– Motivul principal a fost acela că îmi permite studierea mai multor materii dintr-o perspectivă matematică în anul I, permițându-mi să mă specializez abia în anul II. De asemenea, programul pune un accent pronunțat asupra cercetării, permițând elevilor să ia parte în astfel de activități. Orașul a fost și el un criteriu relevant. Parisul m-a atras mai ales prin oferta culturală de care beneficiază. Am simțit o oarecare atracție pentru Franța, în general. Pentru Paris, în particular. Nu neapărat o atracție motivată de ceva anume. Mai degrabă o intuiție. Așa am găsit și universitatea, căutând facultăți bine cotate din Franța. Și am avut norocul să găsesc o universitate care oferă din punct de vedere academic exact ceea ce căutam: posibilitatea de explorare științifică și specializare abia în anul II, dându-mi astfel șansă să fac o decizie mai informată.

– Care este domeniul din matematică pe care crezi că îl vei aprofunda?
– Nu aș ști să spun de pe acum. Sunt multe domenii pe care încă nu le-am abordat. Totuși, mă aștept să fie ceva conex cu analiza matematică.

”Nu mă aștept să fie o despărțire ușoară”

– Cum te aștepți să fie despărțirea de tot ceea ce însemna până acum pentru tine acasă?
– Nu mă aștept să fie o despărțire ușoară, asta este sigur. Dar conștientizez că este un pas necesar pentru dezvoltarea mea. Încerc să nu mă gândesc încă la emoțiile pe care le voi simți.

– La ce presimți că vei duce dorul?
– Cu siguranță îmi va fi dor de familie și prieteni…

”Cea mai îndrăzneață perspectivă este cea de cercetător științific”

– Ce speranțe ai legate de École Polytechnique? Dar de Paris?
– Sper să-mi formeze perspective noi în abordarea științei și a matematicii. Să îmi ofere o fundație solidă în aceste domenii și să mă pregătească pentru o carieră în care să profesez cu plăcere. Cât despre Paris, aștept să mă surprindă!

– Ce te vezi/visezi după terminarea studiilor?
– Deocamdată cea mai îndrăzneață perspectivă este cea de cercetător științific. Cu toate acestea, vreau să-mi păstrez opțiunile deschise, să descopăr mai multe oportunități și să observ care dintre acestea mi se potrivește cel mai bine.

Matematica poate fi multe sau mai nimic. Pasiune sau calvar. În funcție de abordarea fiecăruia. Pentru prima oară, datorită lui Darius, m-am gândit la matematică în termeni de creativitate și intuiție. La ”matematica nouă”, în care altfel de soluții vin să înnobileze probleme vechi. Și așa, dintr-o dată, Parisul mi s-a părut decorul potrivit nu doar pentru firile boeme. Ci și pentru tineri ca și Darius, care au suficient talent pentru a privi o știință exactă cu imaginație. Din unghiuri prea puțin abordate. Sau poate chiar negândite, încă. Tineri ca și Darius, care au mintea larg deschisă și abia așteaptă să fie surprinși.

SPICUIRI DIN CV

PALMARES INTERNAȚIONAL
2019 – argint la Olimpiada Balcanică de Matematică
2019 – bronz la Olimpiada Internaţională Multidisciplinară ”The International Olympiad Tuymaada”, proba Matematică
2020 – argint la Olimpiada Balcanică de Matematică (ediție online)
2021 – aur la Olimpiada Internațională Multidisciplinară ”International Zhautykov Olympiad” din Kazahstan, proba Matematică

PALMARES NAȚIONAL
2016 – argint la Olimpiada Națională de Matematică
2016 – argint la Olimpiada Națională de Fizică
2017 – bronz la Olimpiada Națională de Matematică
2018 – bronz la Olimpiada Națională de Matematică
2019 – aur la Olimpiada Națională de Matematică
2020 – aur la Olimpiada Națională de Matematică

Ramona-Ioana Pop
Foto: arhiva personală Darius Lazea

CITEȘTE ȘI:
Elev în clasa a XI-a la ”Șincai”, publicat de prestigioasa ”Gazeta Matematică”

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.