În preajma unei cești de cafea, în această dimineață, m-am reîntâlnit cu Maricel Voinea. De data aceasta pentru a-i oferi volumul ”Amintiri de (Min)aur”. Invariabil, însă, în aburii de cafea și răsfoind împreună cartea care încă miroase a tipar, am depănat amintiri…

”A fost viața mea și rămâne echipa mea de suflet”

– 50 de ani de Minaur. Sărbătoriți fără Maricel Voinea.
– Îmi pare rău că așa a fost și am luat decizia de a nu participa la celebrarea celor 50 de ani de Minaur. Acesta a fost impulsul pe care l-am simțit pentru a trage un semnal de alarmă față de situația existentă la Minaur. Un protest față de conducerea clubului și față de autoritățile locale. Dar cred că sărbătoarea a fost frumoasă și fără mine. Iar jucătorilor actuali de la Minaur le doresc mult succes, să aibă încredere în ei și să obțină cât mai multe rezultate importante.

– Pentru dumneavoastră ce înseamnă Minaur?
– Pentru mine Minaur a fost totul. Am venit foarte tânăr la Minaur. Aici mi-am petrecut cei mai frumoși ani. Aici am cunoscut gloria sportivă. Deci, da: Minaur a însemnat totul. A fost viața mea și rămâne echipa mea de suflet. Minaur este primul club de handbal din România. Iar noi, jucătorii, am încercat să îl reprezentăm peste tot cu mândrie. Anii petrecuți la Minaur au fost deosebiți. Imposibil de uitat. S-au strâns în ei foarte multe amintiri frumoase. Dar s-au strecurat și dezamăgiri.

”Noi intram pe teren numai cu gândul la victorie”

– Cea mai frumoasă amintire care este? Dar dezamăgirea cea mai mare?
– Câștigarea celor două Cupe IHF reprezintă cele mai mari bucurii trăite cu Minaur. Cea din 1985, când a dat Stamate acel gol incredibil, a fost o cupă pe care nici nu am sperat noi să o câștigăm. Cu puțin noroc am reușit, însă, să obținem această performanță surprinzătoare. La a doua cupă traseul a fost și mai greu. Dezamăgirile au fost generate de faptul că puteam lua campionatul de două ori, dar federația nu ne-a lăsat. Muncești un an de zile și vin doi arbitri și anulează toată munca într-o oră de arbitraj… Dar așa se întâmplă uneori în sport.

– Au trecut atâția ani de când Minaur câștiga cele două Cupe IHF. Și lumea încă nu v-a uitat. Dincolo de rezultate, ce vă menține în sufletul băimărenilor?
– Cred că seriozitatea și dăruirea cu care am jucat. Ne-am luptat meci de meci pentru a câștiga cupe și campionate. Ne luptam din minutul 1 până în minutul 60. Mai aveam și noi uneori fluctuații în meciuri, dar ni se întâmpla destul de rar. Noi intram pe teren numai cu gândul la victorie. Și nu doar ne gândeam la victorie, dar ne băteam pentru ea. Am pierdut de puține ori. Și de mai puține ori am pierdut la multe goluri. Plus că încercam de fiecare dată să jucăm și spectaculos.

”Eu simt că au fost mii de meciuri…”

– Îmi mărturiseați într-un interviu că vă visați jucând…
– … nu de mult timp m-am visat din nou pe terenul de handbal. Se întâmplă asta periodic. Și am 65 de ani. Dar cam jumătate din ei i-am petrecut în lumea handbalului. Și așa de vii sunt încă senzațiile din meciuri încât le mai trăiesc și azi. Doar că în vis.

– Dacă ați putea juca din nou unul din meciurile Minaurului, la care ați reveni?
– Este greu să aleg un singur meci. Am avut multe jocuri bune. Am avut, nu-i vorbă, și meciuri proaste. Nu am fost mașină, sunt om și eu. Și așa se întâmplă oricărui jucător, oricărei echipe: să aibă și zile bune, și zile mai puțin inspirate. Mie tot timpul mi-a plăcut enorm handbalul și de fiecare dată când intram pe teren intram ca să câștig. La fiecare joc am dat totul din mine. Nu pot, Ramona, alege un singur meci. Am jucat tare multe meciuri!

– Nu ați avut curiozitatea să le numărați?
– Pe vremea aceea nu se făceau atâtea statistici. Dar la Minaur am jucat 12 ani meci de meci indiferent că era vorba de cupe europene, campionat sau Cupa României. Am mers apoi în Spania și timp de trei ani am jucat și acolo în fiecare meci. În Germania au urmat doi ani în prima ligă, tot așa. Apoi au fost jocuri în ligi inferioare. Plus evoluțiile de la echipa națională. Nu știu în total câte s-au adunat, dar eu simt că au fost mii de meciuri…

Ramona-Ioana Pop

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.