”Pentru mine, Ţara Lăpuşului nu e un loc, e o stare; nu e un spaţiu mărginit de hotar, e o hore fără de sfârşit; nu e o imagine, e un sentiment. E dorul”, scrie azi Grigore Leșe pe contul său de socializare.
Șirul mărturisirii nu se oprește aici: ”mi-e dor de Ţara Lăpuşului în fiecare zi, dar cel mai dor îmi e când merg prin satele ei, mi-e dor de lăpuşeni în fiecare zi, dar cel mai dor îmi e când sunt cu ei, mi-e dor de horea în grumaz în fiecare zi, dar cel mai dor îmi e când horesc”.
Născut în satul Stoiceni din Ţara Lăpuşului, Grigore Leșe așterne azi cuvinte despre dorul de ROST: ”Lăpuşul pierdut demult şi regăsit acum, uşor de înţeles când crezi că îl cunoşti şi misterios când îl descoperi, sălbatic când nu te aştepţi şi îmblânzit când vrea el, păgân câteodată şi mântuit pentru totdeauna”.
Sursă: Facebook / Grigore Leşe
CITEȘTE ȘI:
Amintiri de început de martie cu Grigore Leșe
Rapsodul Grigore Leșe, sărbătorit în „Seara maramureșeană” de la Târgul de Turism | galerie foto