Anna Rozhchenko lucrează cu tinerii veniți din Ucraina în Baia Mare. Cei de la Asociația DEIS îi spun povestea, o fată care a fugit din calea unui război pe care nu l-a vrut. Anna și-a exprimat sincer gândurile la trei ani de când a început acest război care a dat lumea peste cap.
„Trei ani de durere. Trei ani de război.
Cât de ironic este că, în secolul XXI, cineva poate pur și simplu să intre în casa ta, să o ia, să o numească a sa și să nu te mai lase niciodată să te întorci, luată, fără drept de întoarcere.
Îmi este dor de Mariupol. Dar să mă întorc acolo ca să trăiesc? Nu, pentru că orașul care a fost casa mea nu îmi mai aparține. Casa mea a dispărut în focul războiului din 2022.
Dar sper că într-o zi mă voi putea întoarce la Mariupol, voi merge pe străzile care cândva îmi erau atât de familiare, dar care acum îmi sunt străine, voi respira aerul sărat al mării și voi spune: „La revedere.”
Această rană nu se vindecă. Doar devine parte din tine. Așa cum războiul a devenit parte din Ucraina și din poporul său.
Dar chiar și printre ruine, rămâne ceva ce nu poate fi luat—amintirea și dragostea pentru casă”, spune Anna.
Dragoș HOJDA
