Facem o scurtă călătorie prin universul trovanților, ”pietrele vii”, de lângă Târgu Lăpuș. Ghid este băimăreanul Mircea Trifan, absolvent al Facultății de Geografie de la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția Geografia Turismului.
Concrețiunile din gresie naturală (argilă, nisip, pietriș), denumite generic trovanți, se întâlnesc în multe locuri din România, în special în zonele deluroase și de podiș ce conțin straturi sedimentare. Cei mai reprezentativi pentru partea de nord a Transilvaniei se află în zona orașului Cluj-Napoca și sunt cunoscuți ca “ouă de Feleac”, datorită formei preponderent sferice. O altă denumire populară, cea de “păpuși”, face referire la trovanții din situl geologic de lângă Domnești, Bistrița-Năsăud.
Trovanții fascinează prin formele lor și prin repetiția acestora. În special concrețiunile formate din sfere multiple sunt pe cât de interesante, pe atât de greu de explicat. Aceste aspecte îi scot din rândul pietrelor obișnuite și provoacă imaginația privitorului.
În Maramureș cea mai mare dispunere în teren a acestor concrețiuni este observabilă imediat după Târgu Lăpuș, către Rohia, și mai departe prin pasul ce corespunde șoselei 18B, Târgu Lăpuș – Dej.
Concrețiunile prezentate în fotografiile de mai jos se află la ieșirea din orașul Târgu Lăpuș în direcția Rohia, pe partea dreaptă a drumului (în apropierea mănăstirii Rohia găsim o râpă asemănătoare, cu formațiuni expuse datorită eroziunii solului).
Deși trovanții din Maramureș par mai puțin spectaculoși în comparație cu ”frații” lor clujeni și bistrițeni, acest fapt se datorează mai mult gradului de expunere, încă incipient. La o privire mai atentă descoperim și aici sfere, elipse și coloane. Recunoscut oficial ca sit geologic, acest spațiu nu este încă amenajat turistic și nu se poate vizita în condiții optime.
Text și foto: Mircea Trifan
CITEȘTE ȘI:
Cabana lui nea Costel
