Într-o lume prea grăbită, în care rațiunea și logica sunt adesea privite ca singurele busole ce ne ghidează prin complexitatea vieții, există momente rare, dar prețioase, când spiritul magic al copilăriei, al credinței și al imaginației răstoarnă cu grație aceste ziduri rigide. Sunt acele momente de revelație care nu se supun regulilor raționale, ci permit sufletelor să vibreze într-o frecvență mai înaltă, creând o lume în care miracolele devin palpabile. Un astfel de moment încărcat de magie și speranță a avut loc într-un decembrie îndepărtat, când o fetiță de numai 8 ani, pe nume Virginia O’Hanlon, a formulat o întrebare simplă: ”Există Moș Crăciun?”
Era anul 1897, o epocă în care întreaga lume părea să fie guvernată doar de ceea ce era rațional. Totuși, dincolo de acest regim al gândirii rigide, acel spirit al copilăriei a spulberat constrângerile impuse de conformismul adult prin scrisoarea adresată ziarului ”The New York Sun”, întrebând cu o inocență nevinovată dacă Moș Crăciun există. Trebuie să recunoaștem că o mică parte din această întrebare se ascunde și în sufletele noastre, chiar dacă am trecut pragul copilăriei și am devenit adulți. Este vorba de acea dorință irezistibilă de a crede, de a spera în ceva mai mult decât ceea ce putem explica prin rațiune. Există în fiecare dintre noi și se adâncește în tăcere, ca o fărâmă abandonată a însăși esenței noastre.
Răspunsul la întrebarea Virginei a venit din partea editorului Francis P. Church, un bărbat la a doua tinerețe, a cărui înțelepciune depășea limitele unei simple reacții la o întrebare inocentă. El a răspuns cu vorbe atât de pline de sensuri încât, de-a lungul decadelor, cuvintele sale aveau să devină un manifest al spiritului Crăciunului: ”Da, Virginia, există Moș Crăciun! Fără el, lumea ar fi la fel de plictisitoare cum ar fi fără Virginia. Moș Crăciun există la fel de sigur cum există iubirea, generozitatea și devotamentul. Poate că nu-l putem vedea cu ochii noștri, dar putem simți clar influența sa în fiecare gest de bunătate, în fiecare dăruire fără așteptări. Nu se poate vedea, dar îl simțim. Nu se poate atinge, dar este cu adevărat acolo.”
Acest răspuns emoționant și plin de optimism nu a fost doar o confirmare indulgentă a existenței unei figuri mitologice, ci o validare a credinței adânci în valorile fundamentale ale vieții, precum iubirea necondiționată, dăruirea și speranța. Simple dar pătrunzătoare, cuvintele sale au pătruns ca niște sclipiri de lumină în acea societate tot mai plină de scepticism și îndoială, oferind o rază de speranță și credință. Totodată, vorbele sale au oferit cititorilor săi posibilitatea să-și aducă aminte că magia nu trebuie să fie întotdeauna o formă de realitate tangibilă deoarece, adesea, este ceva ce nu poate fi atins cu mâinile dar poate fi simțit cu inima.
Prin urmare, editorul nu doar că a validat existența lui Moș Crăciun dar a transformat întreaga idee a Crăciunului într-o lecție despre frumusețea tainică a vieții, despre acea splendoare care nu poate fi explicată doar prin rațiune. Asemenea unui răsărit de soare într-o dimineață rece de iarnă, cuvintele lui Church au deschis fereastra către o viziune mai largă asupra lumii, asupra noastră, o viziune în care magia nu este doar o iluzie pentru copii, ci o realitate trăită de cei care aleg să creadă în miracole. Cuvintele sale au făcut mai mult decât să răspundă unei întrebări inocente, ele au reaprins acea scânteie de copilărie în inimile celor care de-a lungul timpului uitaseră de ea.
Astfel, răspunsul lui Church a devenit simbolul unei epoci și al unei mentalități care, sub asaltul îndoielii, încă îndrăznea să creadă. A devenit o fereastră deschisă către sufletul uman, un loc unde miracolul nu se baza pe argumentele logice, ci pe credința adâncă în esențele pure ale vieții. Totodată, răspunsul său a depășit cu mult granițele unei simple corespondențe, devenind un apel la a păstra vie magia copilăriei chiar și atunci când viața de adult ne face să uităm ce înseamnă să credem din toată inima în ceva ce nu poate fi explicat.
În anii ce au urmat, cuvintele lui Church au continuat să răsune în cultura populară de pretutindeni, inspirând filme, piese de teatru și cărți care au transmis mai departe mesajul său: Moș Crăciun este mai mult decât o poveste, el este o alegere de a crede în bunătatea și magia din jurul nostru.
În anul 1947, filmul ”Miracle on 34th Street” a fost inspirat tocmai de acea scrisoare. În film, personajul principal susține că este Moș Crăciun și ajunge în fața unui tribunal, unde judecătorul trebuie să decidă dacă este sau nu adevărat. Filmul captează esența ideii lui Church, cum că Moș Crăciun este mai mult decât o legendă. El este un simbol al speranței, al iubirii și al bunătății care poate fi regăsit în fiecare dintre noi, chiar și atunci când rațiunea nu poate explica totul. Mai mult decât atât, piesele de teatru și nenumăratele cărți inspirate de răspunsul lui Church subliniază importanța credinței în miracolele vieții de zi cu zi.
Ca urmare, la fiecare sărbătoare de Crăciun mesajul său răsună iar și iar, aducându-ne aminte că Moș Crăciun nu este doar un bătrân cu barbă albă, ci un simbol al acelei iubiri universale care nu cere nimic în schimb, este o iubire care poate fi regăsită în fiecare dintre noi atunci când alegem să dăruim din inimă. Chiar dacă nu-l vedem și chiar dacă nu-l atingem, Moș Crăciun este prezent în fiecare zâmbet, în fiecare cadou oferit cu sufletul curat, în fiecare moment de generozitate. El este prezent în acele momente în care, la masa de Crăciun, în mijlocul celor dragi, începem să înțelegem că adevărata magie a Crăciunului nu vine din cadouri, ci din dăruirea de sine, din iubirea pe care o oferim necondiționat și, desigur, o primim necondiționat.
Adevărul este că, atunci când îl primim în inimile noastre pe Moș Crăciun, nu doar că ne întâmpinăm copilăria, dar ne întâmpinăm și sufletul. La fel cum Moș Crăciun călătorește pe zăpadă în mijlocul unui ger tăios, tot astfel și spiritul Crăciunului ajunge în inimile noastre, încălzind-o, dându-i viață și un sens. În acest Crăciun, poate că nu mai avem acea fetiță, Virginia, care întreabă despre Moș Crăciun, dar avem în schimb acea întrebare care trăiește în inimile fiecăruia dintre noi: mai credem în magie? Răspunsul lui Francis P. Church răsună și astăzi, invitându-ne pe fiecare să păstrăm vie acea lumină inegalabilă a copilăriei, acea speranță care face lumea un loc mai frumos: ”Da, Virginia, există Moș Crăciun!”
Vasile Petrovan
CITEȘTE ȘI:
Miracolul Crăciunului
