-
Acum că am înțeles cum e cu scrisul poveștilor sau al poeziei, le putem pune în scenă. Se numește teatru, pentru că baza animației e teatrul. Iar baza teatrului e punerea în scenă a secvențelor din viață. Deci animația trebuie să fie o reprezentare a vieții sub diferite forme. Să conțină intrigi, să fie amuzantă și uneori dramatică, exact ca în viață. Dar nu trebuie să fie teatrală, adică mecanică. Ci plină de emoții.
-
Deci, Nepoate, vrei să spui că la teatru ai nevoie de povești din viață? Păi atunci de ce ne mai chinuim să le scriem, să le compunem, când deja noi le trăim?! Nu le putem trăi direct pe scenă?
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecere pe scenă!
-
Păi, Bunicule, de aia se scrie povestea sau scriptul pentru sceneta de teatru, ca să poată fi jucată de oricine, pentru că fiecare are viața lui, cu problemele lui. Și, dacă vrei să joci un anumit rol, trebuie să interpretezi personajul respectiv.
-
Deci eu la teatru trebuie să trăiesc viața altuia? Păi de ce nu trăiesc viața mea?
-
Dacă ai fi celebru și ai deveni personaj de poveste atunci ai putea să-ți interpretezi pe scenă propria viață, însă rolul actorilor e să dea viață personajelor pe baza scriptului, care dă detalii exacte depre personaje, sentimentele și mișcările lor, despre locul acțiunii și despre decor. Și exact asta vom face și noi. Vom pune în scenă o întâmplare și o vom face după o anumită regie, adică vom respecta anumite reguli.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecere ca la carte!
-
Tu, Bunicule, vei fi fermierul și noi, nepoții, vom fim animăluțele. Eu o să fiu măgărușul, Strănepoata ta va fi puiuțul de găină și Nepoata va fi o mielușea. Și tu trebuie să ne dai de mâncare.
-
Apoi, Nepoate, sceneta asta e floare la ureche, așa simplă e. Nici măcar nu trebuie să învăț rolul, că-l știu pe de rost. Hai să începem, că imediat îmi vine ora de dormit ca fermier.
-
pthlptlhpt!
-
Ea zice: piu piu - mi-e foame! Și eu: beee - mi-e sete!
-
Păi mâncați iarbă, că e suficientă în grădină. Eu mă duc să mă întind un pic după atâta muncă!
-
pthlptlhpt!
-
Ea zice: piu piu - vreau semințe și eu: beeee - vreau un suc.
-
Dacă vreți semințe și suc, mergeți la magazin și luați-vă.
-
Păi, Bunicule, scriptul spune că fermierul merge la hambar și le aduce semințe și apă. Nu există iarbă și suc. Nu poți să rescrii ce e deja scris. Trebuie respectat ca la carte. De aia e script.
-
Măi da pretențios e scriptul ăla. Bine, dacă trebuie de bunăvoie atunci e musai.
-
Și scriptul mai spune că fermierul trebuie să fie bucuros când își face treaba de fermier!
-
Cum am zis, Nepoate, e pretențios scriptul ăla al tău. Cine l-a scris? Trebuia să mă întrebe pe mine cum se face. Îi spuneam eu că fermierul își începe munca la fermă cu micul somn de dimineață, apoi vine somnul de amiază și somnul de seară înainte de somnul de noapte.
-
Păi, Bunicule, tu vrei să dormi non-stop în sceneta de teatru cu fermierul care dă de mâncare animăluțelor?
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecerea non-stop!
-
Vezi, Nepoate, ăsta-i script bun! Să dorm toată ziua la fermă! Și pot să fac și regia cum trebuie, să mă întorc de pe o parte pe alta la comandă și să și sforăi pe roluri dacă trebuie. Că doar scriptul e script! Trebuie respectat.
-
Bine, dar aici în script spune că tu, fermierul fericit, îi aduci la măgăruș câteva mere din copac. Pe care le culegi ridicând mâinile.
-
Hai nu mai fi așa mofturos ca un măgar și ia de mănâncă niște iarbă. Ce-i acuma, iarba nu mai e la modă? Ne trebuie mere din copac? Mâine, poimâine, ne trezim că ne trebuie și luna de pe cer! Ce vrei, la vârsta mea să mă cocoț în copaci ca maimuțele? Și mai vrei să dau și din mâini?! De ce nu e scris în script că niște maimuțe aruncau, în liniște, cu mere după măgăruș, care oricum mânâncă fericit iarbă, preferata lui, în timp ce fermierul se odihnește fericit și, repet, în liniște după atâta muncă.
-
Ce maimuțe, Bunicule? Că la ferma noastră nu sunt maimuțe.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecere cu maimuțe!
-
Încă nu sunt maimuțe. Dar pot veni în vizită. Chiar și fără script. Că musafirii nu vin după script. De aia îs musafiri. Apar brusc și nu știi când pleacă. Daaa!?
-
pthlptlhpt!
-
Nenea Bunicule-Fermier, piu piu beeee, cum rămâne cu mâncatul? Mai piu-căm și beeem și noi ceva azi?
-
Păi, după cum văd că scrie în script, se cam lasă seara și ar trebui să vă pregătiți de somn. Trebuie să respectăm scriptul ca la carte! Nu așa scrie aici, Nepoate-Măgăruș?
-
Așa scrie aici, Bunicule. Scrie că după ce fermierul le-a dat îndestulat de mâncare tuturor animăluțelor, se lasă seara. Și, după o zi de muncă grea, toți se duc la culcare fericiți!
-
Ați văzut că scrie să mergeți fericiți la culcare. Trăiți emoția, să se vadă la cameră. Eu asta o să fac! Mă duc fericit la culcare. Unde e camera, să mă vadă ce fermier fericit îs? Cred că mă pricep bine la scripturile astea.
-
Dacă așa scrie... așa facem. Rolul e rol. În teatru trebuie să pui în scenă o poveste cu toate detaliile ei cu ajutorul regiei, chiar dacă uneori scriptul mai suferă modificări. Nimeni nu a spus că viața de actor e ușoară. Dar, hei, nici viața reală nu e ușoară. Însă, dacă îți găsești talentul, oricare ar fi acesta, și ți-l dezvolți corect, s-ar putea să poți munci de plăcere. Și asta e adevărata viață! Iar dacă actoria e talentul tău, atunci vei da viață unor personaje de poveste de neuitat!
-
Aici ai dreptate, Nepoate. Eu nu mă mai uit la rolul ăsta de fermier, că e multă gălagie la fermă. Prefer să mă duc lângă lac și să am grijă de liniștea pădurii, ca să rămână liniște pentru oricine vine să se relaxeze, ca mine. Și o să pun și multe afișe cu PĂSTRAȚI LINIȘTEA! Mă duc chiar acum să scriu scriptul că numai să mă gândesc la liniștea pădurii și mă și ia cu somn.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecere piu piu și beee în pădure!
-
NU! Niciun piu piu și beeee! La mine în script nu zice de nicio petrecere în pădure! E doar liniște! Foarte liniște! Se aude doar sunetul liniștii! Și e multă emoție, multă fericire liniștită!
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Petrecere piu piu și beee liniștită în pădure! Yoohpey!
-
Scriptul e doar un script, Bunicule. Uneori se mai modifică! Ca la carte. Ai carte, ai parte! Pe website-ul și pe aplicația Yoohpey sunt povești în limba engleză pe roluri, pe care le puteți pune în scenă. Au de toate. Emoție, suspans, dramă, haz. Sau puteți să vă scrieți propriul scenariu de poveste cu toate detaliile pentru regie și să exersați până iese ce vă doriți. Cât despre mai multe detalii legat de teatru și formele lui, inclusiv stand up comedy, vom reveni cu episoade într-o serie specială dedicată acestui domeniu. Acum e seria pentru animația 3D, iar în viitor vor fi și serii dedicate special literaturii, matematicii, fizicii și altor materii școlare, subiecte pe care vă îndemnăm călduros să le parcurgeți sârguincios la școală dacă vă doriți să aveți succes în vreun domeniu care are legătură cu orice ține de animația 3D. Veți vedea care din ele vă sunt cele mai utile și astfel veți putea progresa mai ușor. Deci mult succes tuturor la exersat! Doar așa veți reuși și veți avea succes! Trăiți-vă bucuroși viața! Noi, după cum vedeți, asta încercăm să facem. Sper să ne și reușească!
-
Now that you've understood how writing stories and poems works, let's put them into play. It's called acting, because the foundation of animation is acting. And the foundation of acting is plapying the roles of a scene from life. So, animation needs to be a representation of life through different forms. It needs to be intriguing, funny, sometimes dramatic, just like real life. But it doesn't need to be a mechanical performance, you need to feel it.
-
So, Nephew, you're trying to say that for acting you need real life stories? Because then why do we bother to write them, compose them, when we already live them?! Can't we just live them right on stage?
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Stage party!
-
Well, Grandpa, that's why we write scripts for plays, so that anyone can act them out, because everyone has their own lives, with their own problems. And, if you want to play a specific role, you need to be able to interpret that certain character.
-
So, when I act, I need to live someone else's life? Why don't I just live my own?
-
If you were popular enough to become a character in a story yourself then you could play out your own life, but the role of an actor is to bring life to characters based on a story, a detailed script about the characters, their feelings and movements, the setting and props. And that's exactly what we'll do too. We will play out a scene based on a specific direction, so that means we'll have to follow some rules.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Party by the book!
-
You, Grandpa, will be the farmer, while us grandkids will be the farm animals. I will be the donkey, Grandniece will be the chick and Niece will be the lamb. You, farmer, need to bring us food.
-
Well Nephew, this plot is easy peasy. I don't even need to learn my role, because I know it by heart. Let's start right now because my sleepy farmer time is getting close.
-
pthlptlhpt!
-
She said: Chip Chip - I'm hungry! And I say: Baaaaah - I'm thirsty!
-
Well, you should eat the grass, because there's enough out in the garden. I'm gonna go lay down a bit after so much hard work!
-
pthlptlhpt!
-
She said: Chip Chip - I want seeds. And I say: Baaaaah - I want juice.
-
If you want seeds and juice you should just go to the store and buy some.
-
Well, Grandpa, the script says that the farmer needs to go to the barn and bring them seeds and water. There is no such thing as water or juice. You can't rewrite what's already written. It needs to be followed by the book. That's why it's a script.
-
Well this script is very demanding. Fine, I'll do it willingly if I have to.
-
And the script also says that the farmer needs to be happy while he does his farmer work!
-
As I said, Nephew, your script is very demanding. Who wrote it? They should have asked me how to do it right. I would've told them the farmer starts his work with a short morning nap, then comes the noon nap, and then the evening nap before the night's sleep.
-
Well, Grandpa, do you want to sleep non-stop in the play with the farmer who feeds the animals?
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Non-stop party!
-
See, Nephew, that's a good script! Sleeping all day on the farm! And I can make sure the direction will be perfect, turning over from side to side by the script and snoring for each role if needed. Because the script is a script! It needs to be followed.
-
Alright, but here in the script it says that the happy farmer brings the donkey some apples from the tree. He picks them by reaching up with his hands.
-
Don't pe a picky donkey, Nephew, and have some grass too. What now, grass isn't trendy anymore? We need apples from the tree? Next you'll tell me you want me to pick the moon off the sky! Do you want me at at my age to climb up into trees like a monkey? And flail my arms about for apples too?! Why doesn't the script say that some monkeys were quietly throwing apples after the donkey, who was happily eating grass anyway, his favourite food, while the farmer was happily, and I will say it again, quietly resting after so much hard work.
-
What monkeys, Grandpa? We don't have any monkeys on our farm.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Monkey party!
-
Maybe we don't have any, but they can come visit. Even without the script. Because guests don't follow the script, that's why they're guests. They show up randomly and you don't know when they'll leave. Yeees?!
-
pthlptlhpt!
-
Mister Grandpa farmer, chip chip baaaah, what about the food? Can we chip a bite and baaaah a drink?
-
Well, as you can see in the script, the sun is setting and you should get ready to sleep. We need to follow the script by the book! Is that not what it says here, donkey Nephew?
-
This is what it says, Grandpa. It says that after the farmer has given plentiful food to all the animals, the sun is setting, and after a long day of hard work, they all go to sleep happily!
-
Did you see what it says? Go to sleep happily. You should live for that moment, let the camera see your emotion. That's what I'll do! I'll happily go to sleep. Where's the camera so it can see what a happy farmer I am? I think I'm starting to get good at this acting thing.
-
If that's what it says... that's what we'll do. A role is a role. In acting you need to play out a story with all of its details according to a direction, even if sometimes the script may suffer some changes. Nobody said that life as an actor is easy. But hey, real life is not easy either. However, if you find your talent, whatever that will be, and you develop it in a healthy way, you could have fun enjoying the things you work on. That's what life is really about! And if acting is your talent, then you will be able to bring to life unforgettable characters and stories!
-
You're right there, Nephew. I'm not going to keep trying with this farmer role, there's too much noise on the farm. I'd much rather go and take care of the forest's silence, to make sure it stays silent for anyone that goes there to relax, like me. And I will put up plenty signs that say KEEP QUIET! I'll go now to write my script because just thinking about the silence of the forest makes me start falling asleep.
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Chip chip baaah forest party!
-
NO! No chip chip nor baaaaah! In my script there's nothing about a party in the forest! It's just silence! Very quiet! The only thing you can hear is the silence! And a lot of emotion, lots of silent happiness!
-
pthlptlhpt!
-
Yoohpey! Chip chip baaah silent forest party! Yoohpey!
-
The script's just a script, Grandpa. Sometimes it suffers changes! Just like what we talked about. On the Yoohpey World website and app you can find stories ready for you to play out on your roles. They have a bit of everything, suspense, drama, jokes. Or you could even write your own scenarios for stories, with all the details about scene direction, and practice until your idea comes to life. As for more details on acting and its forms, including stand up comedy, we will come back to that in a special series dedicated to acting. Right now we're just at the level you need for 3D animation, but in the future there'll be dedicated series to literature, maths, physics, and other school subjects, ones that we urge you to study closely at school if you want to be successful in any of the fields related to 3D animation. You will find out which ones are the most useful for you and be able to progress more easily. So, I wish you all good luck in your practice! That's the only way you can be successful! Live your life happily! As you can see, we are already trying to do that, and we hope to succeed too!
