Semnele cerului sunt prezente și astăzi ca acum două mii de ani. La vreme de Solstițiu, în fiece an colindătorii ne vestesc Nașterea Pruncului. În mesajul colindelor stau așezate urările de bucurie, fericire, pace și liniște. Iar acum e din nou vremea colindelor!

Solstițiul de iarnă din acest an este marcat de un eveniment astronomic deosebit, o conjuncție a două planete mari, Saturn în spatele lui Jupiter. Fenomenul va putea fi observat pe data de 21 decembrie pe la orele prânzului. Multe dintre cercetările făcute cu scopul de a stabili cât mai exact anul Nașterii lui Isus atestă că, acum două mii de ani, Cerul a avut parte de același fenomen astronomic. Pe această cale se poate înțelege felul cum ”steaua pe care o văzuseră în Răsărit” i-a călăuzit pe Magi înspre locul în care se va naște Pruncul.

Prefacerile din urmă cu două mii de ani s-au înfăptuit sub semnele Cerului și au fost atât de profunde încât au schimbat lumea, în mod fundamental. De atunci omenirea a intrat într-o altă eră: ”era noastră” (e.n.), ”după Hristos” (d.Hr.) sau ”Ano Domini” (AD). Numărătoarea gregoriană este rezultatul muncii a doi învățați din secolul XVI, Giuseppe Scala și Ignazio Danti. Noul calendar l-a înlocuit pe cel Iulian, ce avea ca începuturi întemeierea Romei (753 î. Hr.), printr-o bulă dată de Papa Grigore al XIII-lea, de unde îi vine și numele. Chiar dacă timpul este relativ prin el însuși, numărătoarea anilor se face în mod uniform de către toate popoarele, indiferent de religie, cu începere de la anul Nașterii lui Isus. De multe secole încoace, cercetători din toate domeniile caută argumente de nezdruncinat în legătură cu anul în care s-a născut Pruncul în ieslea de la Bethleem.

Despre data Nașterii lui Isus părerile au fost împărțite vreme de secole. În jurul anului 200, Clement din Alexandria scria în ”Stromateis” că a auzit despre oameni care au dibuit data naşterii lui Isus. Unii spun că ar fi al 28-lea an al lui Augustus, având corespondență data de 25 din luna egipteană Pachon, adică 20 mai; alţii că ar fi vorba despre al 16-lea an al lui Tiberius, 25 din luna egipteană Phamenoth, respectiv 21 martie, iar alții vorbeau despre data de 19 din Pharmuthi, corespondentă cu ziua de 15 aprilie. Aceste afirmații făcute de Clement au produs multă confuzie printre căutătorii de dovezi. Prin secolul al IV-lea se vehiculau două date pentru Nașterea lui Isus, recunoscute pe o scară mai largă: 25 decembrie în Vest şi 6 ianuarie în Est. Cea mai timpurie menţiune a datei de 25 decembrie provine dintr-un almanah roman de la mijlocul secolului al IV-lea, care enumera diverse date asociate episcopilor sau martirilor. Și astăzi, mulți teologi, istorici sau astronomi încearcă să dezlege misterul Stelei de la Răsărit pentru a pune în acord spusele evanghelistului Matei cu o bază științifică. Misterul încă mai persistă! Se prea poate că tocmai necunoașterea deplină a ceea ce s-a întâmplat demult face din sărbătoarea Crăciunului o vreme a miracolelor, a întoarcerii spre bine, spre uman, spre renașterea spirituală.

Nașterea Domnului, oricare ar fi data exactă din calendar, este vestită în fiece an de cetele de colindători, mai măricei sau mai prichindei care aduc, an de an, mesaje și îndemnuri la îngăduință, toleranță, bunătate, generozitate. Colindele neamului românesc încă se mai aud prin curțile gospodarilor în seara de Crăciun. Cuvântul ”colind” provine din latinescul ”Calendae Ianuarii”, denumire ce era dată sărbătorilor păgâne din preajma Anului Nou. Tot atunci se împărţeau daruri acelora care colindau. Obiceiul împărțirii darurilor la colindători este întâlnit şi astăzi sub diferite forme. Potrivit tradiţiei vechi, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu curat, numit colindeţ. În prezent, obiceiul de a împărţi colaci şi nuci colindătorilor face trimitere la simbolul cercului, al perfecţiunii. Naşterea soarelui (Solstițiul de iarnă) era vestită de romani timp de şase zile, de un grup de bărbaţi care mergeau din casă în casă, aşezându-se de fiecare dată în forma unui cerc atunci când intonau imnurile. Colindele românești ne vorbesc despre bucuria Naşterii Domnului, dar și despre evenimentele triste care s-au derulat în acea perioadă, cum ar fi uciderea celor 14.000 de prunci de către regele Irod.

Oricare le-ar fi fost capătul dintâi, colindele transmit și astăzi aceleași mesaje pe care le-au primit și Înțelepții de la Răsărit acum două mii de ani: s-a născut Mesia, începutul unei ere, o altă lume, altfel decât cea de dinainte. Și în acest an, după scurgerea a cinci cicluri cosmice, Steaua Cea Mare ne va conduce pe un drum nou care poate însemna un nou început, o nouă etapă în evoluția umanității.

Colinda a fost, este și va fi purtătoarea mesajului de pace, iubire, bucurie, fericire. ”Slobodă-i colinda?”, sună întrebarea. ”Slobodă, slobodă!”, vine răspunsul. Solicitarea colindătorilor de a fi primiți ca mesageri vestitori este primită cu inima deschisă de către gospodarii bucuroși că au ajuns și în acest an Nașterea Domnului: ”O, ce veste minunată, / Dinspre Viflaim s-arată, / Că astăzi s-a născut, / Cel făr’ de-nceput / Cum au spus prorocii…” Ce poate fi mai înălțător și mai curat decât îngemănarea bucuriei cu speranța că renașterea se înfăptuiește acuma în inimile fiecăruia? Se spune că atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii din lumea lor, iar oamenii vor încăpea pe mâna acestora.

Nu tare de multișor, prin satele noastre se obișnuia ca pruncii mai mici să deprindă de la cei mari colindele specifice zonei respective. Pentru asta se adunau cu mic cu mare într-un anume loc pentru a învăța versurile și melodiile colindelor. Obiceiul a făcut posibilă transmiterea colindelor peste generații, păstrându-se astfel nealterată o părticică din sufletul neamului. Ferice de aceia care au avut parte de școala de învățare a colindelor!
Ferice de dascălii care-i învață pe prunci colindele locurilor de obârșie!

E vremea colindelor! Haideți să colindăm și să ne încărcăm cu bunătate, fericire și iubire!

dr. Vasile BÎRLE

CITEȘTE ȘI:
La Planetariul Baia Mare, în căutarea Stelei Crăciunului
Dacă toate zilele ar fi ca acelea în care casa copilăriei mirosea a pâine proaspăt scoasă din cuptor…
Cel mai frumos cadou de Crăciun

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.