De la selecția din Târgu Lăpuș pentru Crosul UTC (1986) la prima treaptă a Campionatului Mondial din Finlanda (2022), drumul a fost lung și parcurs… în alergare de Artur Miklos. Atletul originar din Dămăcușeni, care are în palmares un loc I și două locuri III la Campionate Mondiale, patru locuri II și două locuri III la Campionate Europene, două titluri balcanice și peste 20 de titluri naționale.
A participat la peste 500 de competiții și are peste 185.000 de kilometri alergați (în competiții și antrenamente) în 37 de ani. Și a depășit (cu mult) 150 de pantofi de alergare distruși. ”Voi alerga pe mai departe. Pentru că alergarea și tot ceea ce o înconjoară fac parte din stilul meu de viață. Nu mă pot opri!”, mărturisește pentru eZiarultău.
Selecția pentru Crosul UTC din 1986, primul concurs
– Copil în Dămăcușeni. Cum v-ați descoperit pasiunea pentru sport?
– De când mă știu am iubit mișcarea. Bucuria pe care o simțeam în timpul mișcării și după era imensă, indiferent că era vorba despre o simplă joacă a copilăriei, despre orele de educație fizică sau despre fotbalul din curtea școlii. De altfel mișcare făceam de multe ori de dimineața până seara, dacă era zi de sărbătoare sau nu, pentru că trebuia să îmi ajut părinții în treburile gospodărești. În perioada liceului m-am îndrăgostit de atletism, perioadă în care am și început antrenamentele specifice. Asta pentru că simțeam că mi se potrivește alergarea. Efectiv simțeam o chemare spre această formă de mișcare.
Dorința de a practica atletismul a fost și mai mare după primul meu concurs: o probă de 800 m, cândva în 1986, pe pista de atletism din Târgu Lăpuș. Era o selecție locală pentru faza pe județ a Crosului Uniunii Tineretului Comunist (UTC), cum se numea în acele vremuri competiția care avea finala pe țară. Atunci și acolo, pe pistă, după ce am alergat primul tur de 400 m conducând proba, am simțit acea bucurie pe care o simt și acum. Un sentiment pe care nu îmi cereți să îl descriu pentru că este greu de exprimat în cuvinte. Am terminat atunci cursa pe locul 2, dar eu am fost foarte mulțumit și abia așteptam următoarele curse.
În 1991, la Sibiu, a început pregătirea serioasă
– Opțiunea pentru atletism în acest context a venit?
– Deși din trei participări la selecția pe județ pentru Crosul UTC în două (1988 și 1989) m-am clasat pe locul 3, ratând calificarea în finala națională unde ajungeau doar primii doi, nu m-am descurajat. Am continuat pregătirea cu trei-patru antrenamente săptămânale, alternând și cu fotbalul. Era destul de greu să menții motivația pe atunci, pentru că efectiv nu erau decât două-trei competiții atletice pe an! Odată cu examenul pentru Institutul Militar de Intendență și Finanțe ”Gheorghe Lazăr” Sibiu (1991), unde am alergat proba eliminatorie de rezistență 1000m în 3’01”, cel mai bun timp dintre cei peste 800 de candidați, am fost abordat de către antrenorul clubului ASA Sibiu. Acesta m-a întrebat dacă mă interesează să practic atletismul. Nu că doream, dar abia așteptam primul antrenament!
Atunci, în 1991, am început programele serioase de antrenament, care nu reprezentau altceva decât o confirmare cât se poate de serioasă a pasiunii mele pentru atletism. La Sibiu am avut sprijin și îndrumare profesionistă din partea antrenorului și am beneficiat de colegi cu experiență în alergare. Am absorbit cu sete orice informație în domeniu, am muncit la antrenamente, iar rezultatele la spartachiade au început să apară.
– Aveați în familie ”antecedente” sportive sau ce v-a pregătit pentru rigoarea pe care o impune performanța?
– Nu, nu aveam. Dar fiind născut și crescut la sat, într-un mediu natural, unde aerul curat, alimentația sănătoasă și mișcarea, chiar și munca în agricultură (pentru că împreună cu frații mei ajutam la treburile zilnice încă de foarte mic) și, nu în ultimul rând, educația primită de la părinți și bunici, sintetizată în ”cei șapte ani de acasă”, cred că toate au reprezentat un fundament solid pentru ceea ce a urmat în cariera mea de atlet. Pentru că întotdeauna am încercat să îmi îndeplinesc sarcinile cu simțul responsabilității și cât mai aproape de perfecțiune posibil!
2003, cel mai valoros rezultat: recordul personal de la maratonul din Mainz
– Aproape patru decenii de atletism. Care este performanța care vă este cea mai dragă?
– Mi-e greu să aleg dintre cele mai bune performanțe. Fiecare loc 1 obținut la Campionate Naționale, Balcanice, Europene și Mondiale are o valoare aparte. Fiecare record personal la probele favorite (semimaraton, maraton, 10km șosea, cross-country, alergare montană) are în spate nu numai o pregătire intensă, dar și o mare bucurie.
Cel mai valoros rezultat al meu, însă, consider că este recordul personal obținut la maratonul internațional din Mainz (Germania) în 2003. Cu timpul de 2h18’09” am câștigat locul 1. A fost o cursă în care aș fi putut alerga și mai bine, eram într-o formă foarte bună și aveam pregătire pe măsură. Timpul obținut, însă, era sub baremul pentru Jocurile Olimpice de la Atena (2004). Din păcate strategia Federației Române de Atletism era numai pentru categoria feminin, dar era cumva o opțiune justificată, având în vedere nivelul Internațional al maratonistelor din țară la acel moment.
”Mă antrenam și concuram cu teniși”
– Ați socotit în toți acești ani de atletism la startul câtor competiții ați fost prezent și câți kilometri ați alergat? Dar câți pantofi de sport ați distrus?
– Da, am totul contabilizat: antrenamente, competiții, rezultatele, kilometraj. Sunt șase caiete pline, acum sunt la al șaptelea. Am participat la 522 de competiții, am alergat 185.760 km (cumulat antrenamente și competiții). În 37 de ani. Cât despre pantofi de sport… La începuturile mele în atletism pantofii de alergare se găseau foarte greu. Așa că în perioada 1986-1990 mă antrenam și concuram cu teniși. Fie de Drăgășani, fie din aceia chinezești cu talpă verde. Ce vremuri!
Din 1990 am început să am și eu pantofi de alergare specifici. Distrugeam cam cinci-șase perechi pe an. Undeva peste 150 de perechi am distrus. În ultimii 10 ani, și pe acest segment care ridică performanța în alergare, tehnologia a avansat mult. Găsești pantofi de alergare speciali pentru fiecare suprafață: șosea, pistă, cross-country, trail, montan. Așa că nu se mai uzează așa de tare, având în vedere posibilitatea de a-i adapta condițiilor meteo sau profilului traseelor parcurse. Chiar am pantofi speciali pentru antrenament, și alții de competiție.
”La maraton încă dețin recordul Maramureșului”
– Ați avut primele rezultate notabile în probe lungi de maraton și semimaraton. Care sunt probele în care v-ați simțit de-a lungul anilor cel mai confortabil?
– Da, primele rezultate le-am avut la maraton și semimaraton. După șase-șapte ani de pregătire specifică, în 1999 reușeam primul titlu de campion național cu 2h20′, un timp foarte bun pentru acele vremuri pe un traseu din țară (București, pădurea Băneasa). Au mai urmat încă trei titluri la maraton și două la semimaraton, de vicecampion și mai multe, toate la categoria seniori. Mă simt excelent în probele de semimaraton și maraton, cross-country, de șosea dar și cele de pistă (5000 m, 1500 m, 10000 m; nu se mai organizează de vreo cinci ani pe pistă, în schimb se organizează pe șosea 10 km și campionate). Fiind probe de fond și semifond, se aseamănă oarecum pregătirea, mă simt confortabil în toate.
De-a lungul anilor am câștigat experiență, am pregătirea fizică și mentală necesară, știu adapta tactica de concurs în funcție de țelul propus, de nivelul competiției și de nivelul adversarilor. Dincolo de asta, însă, fiecare probă are specificul ei, provocările ei, pe care trebuie să le pui la punct în timpul antrenamentelor. De aici și frumusețea atletismului practicat la nivel profesonist: trebuie să fii vigilent și concentrat în tot ceea ce faci și cum faci. Atât la antrenamente, cât și în viața de zi cu zi. La toate capitolele: pregătire, alimentație, odihnă, mental. Doar cu o implicare maximă, cu multă determinare, cu muncă enormă, cu răbdare de fier și cu o credință fermă în propriile forțe, doar așa vei reuși.
– Recorduri la activ? Recorduri încă în picioare?
– Cele 25 maratoane sub 2h 25′ reprezintă record la nivel național, mai ales pentru perioada respectivă (1999-2008) în care am dominat această probă în România. De două ori cu baremul B pentru Jocurile Olimpice de la Sidney (2000) și Atena (2004). Cele 28 de semimaratoane sub 1h 10′. Probă la care în 2001 am obținut titlul de Maestru al Sportului din partea Ministerului Tineretului și Sportului. La maraton încă dețin recordul Maramureșului.
”Este pur și simplu dintr-o altă dimensiune”
– Care considerați că sunt principalele ingrediente pentru performanță în atletism?
– Dorința! Este foarte important în primul rând să avem obiective. După care muncă, seriozitate, determinare, profesionalism, încredere, curaj. Dacă ai toate acestea și înveți să ai răbdare, atunci cu siguranță vor veni și rezultatele propuse. La fel de important este să nu cedezi niciodată: chiar dacă uneori ”cădem”, trebuie să avem îndrăzneala de a ne ridica și optimismul de a continua!
Dacă dorești cu adevărat, cu siguranță vei întâlni pe drum colegi și mentori care vor fi alături de tine până când obiectivele tale vor fi atinse. Să nu uităm că trebuie echilibru în toate. Acest aspect reprezintă un mare adevăr. Și mai trebuie ceva: studiu! Cărțile de psihologie, filozofie, spirituale, toate sunt de un mare ajutor! Eu întotdeauna am căutat, am citit, am studiat ce trebuie să fac, cum trebuie să fac. Se știe: singura constantă din viață este schimbarea. Așa că trebuie mereu să fim pregătiți pentru ea. Inclusiv în atletism!
– Pornit dintr-un sat din Țara Lăpușului, ați ajuns să reprezentanți România și să se cânte imnul pentru dumneavoastră. Încap sentimentele în cuvinte?
– Trăirea pe cea mai înaltă treaptă a podiumului este unică, dincolo de cuvinte, de nedescris, așa cum ați anticipat. Satisfacția lucrului foarte bine făcut parcă este pur și simplu dintr-o altă dimensiune!
”La Masters suntem unul dintre cele mai performante cluburi din țară”
– Apropo de Țara Lăpușului… Ați înființat în Târgu Lăpuș un club de atletism.
– În 2018 se întâmpla asta. Am creat ACS Athletic Târgu Lăpuș pentru a veni cu o alternativă în practicarea atletismului până la nivel de performanță. Asta pentru că eu, atunci când începeam să mă antrenez pentru primele mele concursuri de atletism, nu am avut această oportunitate în Târgu Lăpuș. Pe parcursul anilor, să înființez acest club la mine acasă, după ce termin senioratul, a devenit un obiectiv personal. Și, așa cum v-am spus deja, atunci când îți dorești cu adevărat să realizezi ceva mereu găsești colegi de drum… Așa a fost și este și în proiectul Athletic: Nicoleta Sasu este nu numai o atletă cu rezultate deosebite în cadrul clubului, ci este și pricepută în administrarea clubului, muncă deloc ușoară dat fiind că și regulile se tot schimbă… La început a fost greu, cu toată că aveam un CV bogat în domeniu. Încrederea în proiect a venit treptat.
În prezent suntem aproximativ 40 de sportivi la club, din care 25 la categoriile de copii. Unii vin, experimentează, rămân, mai și renunță, mai sunt și orgolii, invidii, intenții răutăcioase. Dar ne mândrim cu succese deosebite mondiale la categoria Masters și Nico, pentru al doilea an consecutiv, va fi atleta anului în Maramureș cu cele patru titluri mondiale câștigate. În acest an am obținut medalii la Campionatele Naționale pentru copii, la etapele zonale, ceea ce ne dă speranță pentru viitor și la acest nivel de vârstă. Cu mic, cu mare, am strâns în 2024 150 de podiumuri, cinci dintre ele mondiale, unul european și șapte naționale. La Masters suntem unul dintre cele mai performante cluburi din țară, cu peste 30 medalii mondiale și europene cucerite în șapte ani.
”Nu există scurtături!”
– Care sunt beneficiile pe care le promovați pledând cauza sportului?
– Încrederea în sine, disciplina, determinarea, curajul de a încerca și de a nu renunța dacă întâmpini greutăți, răbdarea, respectul față de tine și tot ceea ce te înconjoară, fortificarea sănătății corpului și a minții, rezistența fizică și psihică, cunoașterea limitelor, ordonarea viața, responsabilizare, socializare, călătorii…
Despre toate astea povestim la antrenamente și sunt foarte mulțumit atunci când sportivii noștri încep să le descoperă prin experiență proprie. Atunci îți dai seama că a meritat, indiferent de greutăți, să pornești pe acest drum pe care trebuie să-l parcurgi pas cu pas. Nu există scurtături! Atletismul este o disciplină sportivă care necesită sacrificii pentru a o practica la nivel de performanță, iar pentru mine acesta este cel mai îndrăzneț obiectiv al proiectului Athletic: de a crește campioni indiferent de vârstă. Alergare permite asta: poți deveni campion de la o vârstă fragedă până la adânci bătrâneți. Este extraordinar!
– Pasionat și îndrăgostit de sport în primul rând. Dar și de locurile natale, cu peisajele, tradițiile și oamenii locului.
– În 2016 am inițiat înființarea Asociației Culturale Dămăcușeni, în cadrul căreia sunt vicepreședinte. Avem trei paliere de interes: obiceiuri și tradiții, protejarea naturii, mișcare. Mă implic în funcție de timpul disponibil în a organiza programe de ecologizare (în cei opt ani am reușit să adunăm peste o mie de saci cu deșeuri), creez expoziții în cadrul evenimentelor culturale și concursuri de biciclete pentru copiii din sat, concursul de alergare Domokos Run, care a ajuns la ediția 19 în acest an. Toate astea pentru Domokos, sătucul meu natal.
”Voi alerga pe mai departe”
– Care este cea mai importantă lecție învățată în lumea sportului de performanță?
– Am un respect deosebit față de atletism, față de performanță și față de cei care o practică, dar și față de cei care o înțeleg, apreciază și sprijină. Lecții pe care ți le predă performanța ar fi multe. Respectul ar fi prima. Faptul că măsura în care te implici este direct proporțională cu succesul ar fi a doua. Patriotismul, adică mândria de a-ți reprezenta țara, ar fi a treia.
– Nu ați obosit niciodată? Nu v-a tentat niciodată să vă opriți din alergat?
– Mai sunt zile, antrenamente când sunt mai obosit. Dar cu un program bine stabilit și cu antrenamente ușoare, de recuperare, sau cu perioade de regenerare, cu alimentație adecvată cât mai naturală, cu odihnă, poți evita asemenea stări. Și în acest an am reușit în fiecare zi să mă antrenez, fie și numai 4 km de alergare foarte ușoară, cu exerciții speciale de mobilitate. Voi alerga pe mai departe. Pentru că alergarea și tot ceea ce o înconjoară fac parte din stilul meu de viață. Nu mă pot opri!
În loc de CV
-
Cluburi la care a fost legitimat
ASA Sibiu (1991-1993); ASA Oradea (1995-1998); ACS Sportul Feroviar București (1999- 2016), dublă legitimare cu Steaua București (2002-2008), și CSU Galați (2010- 2014); ACS Athletic Târgu Lăpuș (din 2019);
-
Principale performanțe
☆ Campionate Naționale, seniori: patru titluri de campion național și două titluri de vicecampion la maraton; două titluri de campion național și două de vicecampion național la semimaraton;
☆ Campionate Balcanice de maraton, seniori: un loc I (Istanbul, 2002), 2 locuri II (Belgrad, 2000; Istanbul 2001), un loc III (Istanbul, 2005);
☆ Masters – categoria M45 (2017-2021): un bronz european, individual, semimaraton (Aarhus – Danemarca, 2017); patru titluri de vicecampion european cu echipa (semimaraton, Alicante – Spania, 2018; semimaraton Iesolo – Italia, 2019; alergare montană, Barcelona – Spania, 2017; ștafetă cross-country 3×4km, Alicante – Spania, 2018); două titluri de campion balcanic (1500 m pistă, Celje – Slovenia, 2018; 5000 m pistă, București, 2019); 16 titluri de campion național (semimaraton, 10 km pistă, 10 km șosea, 5000 m pistă, 1500 m pistă, cross-country 8 km, alergare montană);
☆ Masters – categoria M50 (2022- prezent): un titlu mondial cu echipa (cross-country, 8km, Tampere – Finlanda, 2022); două medalii mondiale de bronz cu echipa (alergare montană, Clonmel – Irlanda 2023, Canfranc – Spania, 2024); două medalii europene de bronz cu echipa (10 km și 5 km șosea, Grosseto – Italia, 2022); două titluri de campion național (alergare montană, 10 km șosea).
Ramona-Ioana Pop
Sursă foto: arhiva personală Artur Miklos
CITEȘTE ȘI:
Atletism | Sportivii de la Athletic Târgu Lăpuș au câștigat 150 de medalii în 2024
