Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» dedică începutul primăverii doamnelor artei băimărene și vă prezintă cele mai reprezentative portrete biografice feminine ale Centrului Artistic Baia Mare. Astăzi, Irina Bilț-Grünwald.
Irina Bilţ (n. 1876, Baia Mare – m. ?, Budapesta) provine dintr-o familie de preoţi români greco–catolici care a jucat un rol important în viaţa intelectuală şi socială băimăreană de la sfârşitul veacului nouăsprezece. Tatăl ei, Ştefan Bilţ, a funcţionat mai mulţi ani ca paroh protopop, iar fratele Ştefan a fost funcţionar la primăria locală. Încă din adolescenţă, pe vremea studiilor liceale efectuate la Baia Mare, Irina Bilţ-G. a devenit unul dintre personajele de prim-plan ale tinerei generaţii băimărene din jurul anului 1900. Astfel, în anii ultimului deceniu al veacului al XIX-lea s-a făcut remarcată prin repetate apariţii publice pe scena culturală şi mondenă băimăreană, în mai multe împrejurări presa locală remarcând prestaţiile sale actoriceşti şi muzicale. Tot atunci s-a apropiat de studiul desenului şi picturii, fără îndoială în consens cu principiile pedagogice ale epocii, principii care orientau educaţia tinerelor de „familie bună” către un profil umanist clasic, în care cultura deţinea un rol important. Într-un astfel de context a pătruns şi în mediul celor doi artişti plastici profesionişti activi la Baia Mare înainte de colonizările hollóşiene – István Réti şi János Thorma. Atunci când împlinise vârsta de 16 ani, în 1892, Thorma a folosit-o ca model pentru ceea ce avea să devină singura lucrare de factură secesionsită – altminteri remarcabilă – din întreaga carieră a artistului.
Familiarizându-se astfel cu universul şi lumea pictorilor, faţă de care se pare că a manifestat o autentică fascinaţie, a fost firesc să cultive relaţii apropiate cu cercul artiştilor colonizaţi la Baia Mare începând din 1896. Pe parcursul primelor trei ediţii, s-a integrat în activităţile artistice ale coloniştilor studiind desenul şi pictura, pe baze mai mult sau mai puţin sistematice, cu Simon Hollósy şi Béla I. Grünwald.
Creaţia proprie a Irinei Bilţ-G. nu ne este cunoscută. Se pare că a pictat doar în tinereţe, puţin şi mai degrabă pentru propria plăcere, ca exerciţiu de loisire, în respect faţă de cutumele şi convenţiile sociale tradiţionaliste ale epocii. Dar raporturile sale cu viaţa artistică de la Baia Mare nu s-au rezumat la atât. După ce a trăit, în adolescenţă, experienţa de model pentru portretul făcut de János Thorma în 1892, Irina Bilţ-G. avea să devină una dintre autenticele muze ale pictorilor băimăreni. Károly Ferenczy a imortalizat-o în versiunea a doua a compoziţiei „Predica de pe munte”, respectiv în „Pictorul şi modelul” – ambele aflate astăzi la Galeria Naţională Maghiară din Budapesta. După căsătoria cu Béla I. Grünwald, acesta a folosit-o ca model pentru mai multe peisaje compoziţionale, aflate astăzi la Galeria Naţională Maghiară din Budapesta. De asemenea, artistul-soţ a imortalizat-o şi în câteva portrete, dintre care se distinge „Tânăra” – portret bust în mărime naturală, pictat într-o interesantă manieră secesionistă (aflat de asemenea la Galeria Naţională Maghiară). Pe de altă parte, frumuseţea distinsă i-a atras şi pe alţi pictori, unul dintre ei fiind clujeanul Gábor Papp, care a portretizat-o în vara anului 1902 „într-o extrem de delicată lucrare în pastel”.
Descriere realizată de dr. Tiberiu Alexa.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» (sursă foto aici)
Aflați mai multe despre Irina Bilț-Grünwald, aici.