Despre nostalgia bătutului mingii în fața blocului

Trăim în vremuri înțesate de tehnologie, în care locul șotronului de odinioară al copiilor a fost luat de tabletă, calculator ori de telefonul isteț. Redesenând timpuri trecute, în așa-zisa curte dintre blocuri se bătea mingea, se jucau tupu, castel, ețer, obligate, tot soiul de năzdrăvănii care însemnau aroma copilăriei pentru cei care stăteau cu cheia de gât și mâncau pită cu unsoare în pauza de joacă (poate și cu o felie, două, de roșii cultivate în gradina pe care și-o făceau unii gospodari în fața blocului). Așa erau vremurile, așa s-a croit viața înainte de ‘89. Erau și vecini mai arțăgoși de felul lor care le curmau copiilor bucuria de joacă din fața blocului, alungându-i pe ideea că sunt unii nu pot dormi la amiază din pricina gălăgiei. O prostie, dar, cum scriam mai sus, așa erau vremurile.

Acum parcă ne-am dori o gălăgie a copiilor care se joacă în fața blocului. E rară. Dar, totuși, nu e pe cale de dispariție.  Am văzut sâmbătă, în Baia Mare, pe un teren gen handbal, dar și cu panourile de baschet de rigoare, vreo zece puști care băteau mingea. La vreo 100 de pași mai încolo erau doi țânci, unul ținand o minge de fotbal, care mergeau spre același loc. Semn că bucuria copilăriei nu ține neapărat de calculatoare. Poate că butonatul telefonului ori al calculatorului e ațâțător, însă și bătutul mingii pe maidan e uneori de luat în seamă. (Tiberiu Sabo)

Sursa foto: pixabay.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.