Ion Gherhard – sau nea Geri, cum îi spun cunoscuții – este un personaj special al handbalului maramureșean. Și nu doar maramureșean. Antrenor emerit, a avut performanțe care n-au fost la îndemâna oricui. A câștigat cu Chimistul Râmnicu-Vâlcea Supercupa Europei, în 1984, și Cupa IHF, în 1989. A fost în finala Cupei Cupelor cu Oltchim Râmnicu-Vâlcea, în 2002, și în cea a Challenge Cup cu HC Selmont Baia Mare, în 2003. A fost campion balcanic la tineret în 1992. În țară a câștigat patru titluri, cu Știința Bacău, Oltchim și Minaur Baia Mare, plus cinci Cupe ale României, cu Știința Bacău, Oltchim, Minaur și Fibrexnylon Săvinești. Un domn grizonant acum, nea Geri vorbește cu o nesfârșită plăcere de pasiunea lui de o viață: handbalul. Un sport pe care l-a început în curtea Școlii medii nr. 4 din Timișoara, în 1961 (foto mare).
Răspundere, calități, încredere
Un taifas cu nea Geri e ca un soi de poezie nescrisă a handbalului. Are vorbă chibzuită, cu pilde și amintiri cât să umpli o carte. Una cu pagini deloc puține.
Despre profesia de antrenor? ”În momentul în care nu îți place această meserie n-are rost să te apuci de ea. În viață trebuie să faci ceea ce-ți place. Și nu numai ce îți place, ci și ceea ce știi. Și trebuie să alegi ceea ce știi mai bine. În al doilea rând, trebuie să îți asumi răspunderea. Dacă nu îți asumi răspunderea, nu ai nicio șansă. Eu trebuie să îmi asum răspunderea că vreau să fiu antrenor, vreau să fiu un antrenor bun, dar, în același timp, trebuie să am și calitățile necesare, în așa fel încât încrederea mea să o transmit acolo, în teren, jucătorului”, povestește nea Geri.
”Psihologia antrenorului este arta succesului”
E de părere că discuția individuală cu sportivii este una obligatorie pentru orice antrenor care se respectă. ”Psihologia antrenorului este arta succesului. Cu fiecare jucător trebuie să ai o discuție individuală cel puțin o dată pe săptămână. Îi spun, uite, te-am studiat zilele acestea, ceva cu tine se întâmplă. Și de ce îi spun asta: dacă tu mă înțelegi pe mine, și eu te înțeleg pe tine. Performanța merge mână în mână. Câștigi și tu, și eu sunt antrenor bun. Pierzi tu, dar eu sunt mai hulit de spectatorul din tribună. Dincolo de toate, orice ar fi, trebuie să știi să îți apropii de suflet sportivii. Victoriile se clădesc, înfrângerile dărâmă”, mărturisește nea Geri.
O reverență pentru public
Are mare drag de suporteri. Își amintește cu emoție de meciurile în care Polivalenta din Baia Mare era înțesată de spectatori, parcă aude și acum vuietul tribunelor. ”Spectatorul simte, el trăiește. Știți cum e, te duci, de pildă la o piesă de teatru. Și joacă mari actori, nu oricine. Iar la un moment dat spectatorilor nu le place. Li se pare monotonă. Nu din vina actorilor că nu interpretează bine, ci, să-i spunem, a punerii în scenă sau fiindcă piesa nu e interesantă. Dar dacă actorul vine cu un alt tonus, cu o interpretare aparte, e altceva. Și atunci, la final, spectatorul poate pleca mulțumit acasă. Și handbalul e un spectacol, la rândul lui, e făcut pentru public.”
În loc de încheiere
”De multe ori stau noaptea, când nu pot să adorm, și îmi depăn amintirile”, spune nea Geri. Iar amintirile lui despre acest sport atât de iubit în Baia Mare sunt atât de multe, încât ar putea umple o carte. Una cu pagini deloc puține…
Tiberiu Sabo
Foto: arhiva personală Ion Gherhard
