Nu știu alții cum sunt, dar la mine psihologia inversă funcționează cel mai bine. Așa că nu înțeleg – nici în ruptul capului, nici în colțul inimii (deși nu știu sigur, ca să fiu sinceră, dacă inima are colțuri…) – de ce trebuie să existe o zi în calendar care să dea liber iubirii.
În mintea mea creață și romantică, iubirea ar trebui celebrată în fiecare zi. Dacă există. Mimată, după calendar, nu are nicio valoare. Da, știu, azi lumea se numără din doi în doi. Cine nu e în pereche nu există. Dar dacă e nevoie de un îndemn pentru a ne rosti iubirea – în cuvinte, în gesturi, în tăceri – atunci poate mai bine am cădea azi suav pe gânduri, decât în extaz.
Nu știu alții cum sunt, dar eu nu cred că e nevoie de date din calendar ca să iubești. Nici măcar de motive. Nu trebuie să aștepți primăvara ca să fii romantic. Nu e nevoie de lumina lunii ca să îl vezi pe cel de lângă tine strălucind. Nici măcar nu e cazul să vorbești în versuri ca să faci aerul dintre voi să vibreze.
Lucrurile sunt simple (oricât de mult adoră unii să le complice). Iubirea există sau nu. Și e acolo în gesturile mici și banale din fiecare zi. În ceașca de cafea oferită alături de un zâmbet. În privirea caldă care te face să te simți mereu cel mai important om de pe pământ. În cuvintele cu două (sau chiar mai multe) înțelesuri, aruncate în doară ca o jonglerie menită să te facă să râzi.
Nu știu alții cum sunt. Dar știu că există oameni care chiar merită iubiți în fiecare zi. Până și în morocănoasele zile de luni…
R. Anda Toma
Imagine de Kranich17 de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Să celebrăm iubirea în fiecare zi!
