Gheață și foc. Gheizere. Izvoare termale. Aurora boreală. Toate aceste minunății ale naturii pot fi descoperite într-o țară insulară nordică având o populație totală cu puțin peste 360.000 de locuitori.
Căsuțe albe și zeci de kilometri fără să întâlnești vreo ființă umană
Islanda este o țară unde poți vedea natura spectaculoasă la ea acasă și oamenii care trăiesc în deplină armonie cu tot ceea ce le oferă mediul înconjurător. Au reușit să se adapteze atât de bine, încât apa geotermală a devenit sursa nu doar pentru apa caldă de la robinet, ci și pentru iluminatul public și privat sau pentru încălzirea locuințelor și a instituțiilor publice sau private, iar focul, gheața sau minunatul spectacol al aurorelor boreale sunt parte din viața lor.
Căsuțe mici, albe, cu acoperișuri colorate, “plantate” doar pe alocuri, iar în rest doar câmpii vaste, care parcă se întind până la orizont, acesta este peisajul care te întâmpină odată ce pornești la drum pentru a descoperi Islanda. Pe alocuri apar și formațiuni mai înalte, din rocă vulcanică, dar și animale domestice, baloți de fân, semn că există localnici prin zonă, însă se poate întâmpla să înaintezi zeci de kilometri fără să întâlnești vreo ființă umană.
Cercul de Aur – cea mai populară rută
Cea mai populară rută din Islanda este Cercul de Aur, care se întinde pe aproximativ 300 de kilometri în sudul Islandei și cuprinde trei repere importante: Parcul Național Thingvellir, Valea Haukadalur (Geysir și Strokkur) și cascada Gullfoss. Ruta poate fi parcursă într-o singură zi, însă pentru a descoperi frumusețea acestor locuri și micile detalii, traseul merită făcut pe îndelete, în două zile.
Parcul Național Thingvellir, la intersecția plăcilor tectonice Nord Americană și Eurasiatică
Parcul Național Thingvellir se află la aproximativ 50 de kilometri de capitala Reykjavik și este unul dintre simbolurile unității naționale, fiind locul în care a fost inițiat ”Althing” primul parlament din lume, în anul 930. De atunci și până în anul 1798, aici avea loc adunarea membrilor Parlamentului Islandez. În anul 1930, la aniversarea a 1000 de ani de la înființarea Parlamentului Islandez, zona a primit statutul de parc național, iar ulterior, în 2004, a fost inclus în Patrimoniul UNESCO.
Parcul Național Thingvellir se află într-o zonă vulcanică activă, fiind întins pe aproximativ 24.000 de hectare, din care aproape 10.000 de hectare fac parte din Patrimoniul Mondial al UNESCO, fiind situat la intersecția plăcilor tectonice Nord Americană și Eurasiatică. Treptat, cele două plăci tectonice se îndepărtează, în zona de ruptură formându-se un canion. Parcul Național Thingvellir este înconjurat de munți, iar în zona sudică poate fi văzut Lacul Thingvallavatn, cel mai mare lac natural din Islanda.
De îndată ce ajungi aici, te copleșesc deopotrivă măreția naturii și importanța istorică a acestui loc. Pe fondul explicațiilor despre istoria Parlamentului Islandez, parcă îți poți imagina reprezentanții islandezilor cum veneau aici în urmă cu sute de ani pentru a crea legi și a găsi soluții la problemele acelor vremuri. Pe măsură ce înaintezi pe potecile din parc, observi cele două plăci tectonice care se depărtează cu aproximativ un centimetru în fiecare an și nu poți decât să constați cu uimire complexitatea naturii.
Geysir – locul care a dat numele gheizerelor din întreaga lume
Când ajungi în Valea Haukadalur, te întâmpină o întindere aburindă, cu zone de izvoare termale, fumarole și gheizere, fiind o zonă unde simți, la propriu, energia Pământului. Aici poate fi văzut faimosul Geysir – cel care a dat numele gheizerelor, însă acesta erupe foarte rar, fiind într-o fază inactivă. Atunci când țâșnește, aruncă apa chiar și până la 70 de metri înălțime.
Un gheizer mult mai activ este însă Strokkur, care erupe frecvent, la fiecare 10-15 minute, și aruncă apa până la 40 de metri înălțime, oferind un spectacol impresionant celor prezenți pe margine.
Apa împroșcată din măruntaiele pământului este foarte fierbinte, astfel că zona este delimitată și este recomandată păstrarea unei distanțe considerabile și, totodată, observarea direcției din care bate vântul. În zonă mai pot fi văzute izvoare de apă termală care bolborosesc la suprafața pământului sau gheizere mai mici, care erup însă mai rar.
Valea Haukadalur apare menționată în scrierile istorice încă din anul 1294, fiind semnalat faptul că gheizerele de aici au fost activate în urma unui cutremur.
Gullfoss – Cascada de Aur a Islandei. Și o poveste…
Cercul de Aur al Islandei nu este complet fără o vizită la Gullfoss, în traducere Cascada de Aur. Aceasta s-a format pe râul Hvita, fiind alimentat de unul dintre cei mai mari ghețari din Islanda. Cascada Gullfoss are, practic, două căderi de apă, una de 11 metri și o alta de 21 de metri.
Varianta cea mai comodă este observarea cascadei de sus, însă pentru cei mai curajoși, o alee șerpuiește de-a lungul apei până în punctul în care poți să simți cum te stropește apa direct în față. Traseul trebuie parcurs cu grijă, pentru că poate fi alunecos, iar în apropierea cascadei, pentru protecție, e recomandată purtarea unei pelerine sau a unei geci impermeabile.
De Cascada Gullfoss se leagă și o poveste: se spune că, în anul 1907, un om de afaceri britanic a vrut să utilizeze energia cascadei pentru a alimenta o centrală hidroelectrică, iar pe atunci cascada era deținută de un fermier. Acesta nu a fost de acord să-i vândă cascada omului de afaceri, dar ar fi acceptat să i-o închirieze, însă fiica fermierului a reușit, într-un final, să salveze cascada, după mai multe demersuri în justiție și o amenințare că se aruncă în apele acesteia dacă va începe construcția hidrocentralei.
În Laugarvatn poți înnopta unde venea frecvent un câștigător de Nobel
Pe parcursul traseului Cercul de Aur, merită să faci o oprire și în mica localitate Laugarvatn, unde, dacă vrei să înnoptezi, ai ocazia să stai într-o veche școală islandeză, transformată într-o casă de oaspeți. Héradsskólinn Historic Guesthouse este acum o unitate de cazare, însă a fost construită în 1928 pentru a servi ca școală. Designul clădirii a fost realizat de către Guðjón Samúelsson, unul dintre cei mai importanți arhitecți islandezi, cel care a realizat și Hallgrímskirkja, celebra biserică din centrul orașului Reykjavik.
La Héradsskólinn Historic Guesthouse obișnuia să vină frecvent și scriitorul islandez Halldór Laxness, câștigătorul premiului Nobel pentru Literatură în anul 1955. Se spune că acesta venea în Laugarvatn în cursul verilor pentru a-și găsi inspirația, una dintre nuvelele sale fiind scrisă chiar aici, în 1934.
Vechea școală este construită foarte aproape de lacul Laugarvatn, în care își fac apariția din loc în loc bolborosiri de apă fierbinte, semn că izvoarele termale ies la suprafață și aici. Astfel, lacul este un loc popular de înot, având anumite zone cu apă caldă de-a lungul țărmului pe tot parcursul anului. În plus, foarte aproape de lac există un complex de băi geotermale, unde de asemenea turiștii, dar și localnicii, vin să se relaxeze în apele fierbinți, indiferent de anotimp.
În nopțile reci de iarnă, Laugarvatn e locul perfect pentru o “vânătoare” de aurore boreale, aici găsind ușor o zonă mai retrasă și cu cât mai puțină lumină artificială. Trebuie doar să te echipezi cu haine călduroase, un aparat de fotografiat performant și… multă răbdare. Se poate întâmpla ca atunci când te aștepți mai puțin, luminile verzui și violet să înceapă dansul timid pe cer, făcându-te să rămâi fascinat în fața unui asemenea spectacol al naturii.
Gabriela KUHAJDA
Sursă video și foto: Gabriela Kuhajda
CITEȘTE ȘI:
Reykjavik, perla nordului | galerie foto
