Se știe: banii contează cel mai mult atunci când nu-i ai! Odată intrați în pungă, ei au puterea de a modifica mărimea și diversitatea nevoilor prezente și viitoare. Ceva de genul: fiecare om are dreptul la un pahar cu vin; după ce a băut un pahar cu vin, el devine un alt om care, la rândul lui, are și el dreptul la un pahar cu vin…

Orice nevoie suplimentară este binevenită!

Din arealul economiei aflăm că, odată ce structura și mărimea nevoilor se modifică, va crește și necesarul de bani solicitat pentru acoperirea lor. O relație atât de simplă, cu implicații profunde în angrenajul economic, relație care a stat la baza dezvoltării. Evoluția economică din zilele noastre modifică într-un ritm aberant structura nevoilor umane, iar producătorii cunosc prea bine această relație. Se mai știe că suma de bani necesară acoperirii nevoilor în momentul actual t0 va fi insuficientă celor viitoare, din momentele t1, t2… și tot așa. Această relație matematică face posibilă măsurarea pragului minim al nevoilor viitoare, prag în funcție de care se va calcula și mărimea cererii agregate. Rezultatul obținut îi ajută pe producători să-și ”modeleze” oferta generală de bunuri și servicii, mergând pe cel puțin două căi: una a satisfacerii cererii reale și a doua prin modificarea nevoilor de noi bunuri și servicii. Deviza oricărui producător este simplă: orice nevoie suplimentară este binevenită!

Fiecare cu nevoile sale!

Întrebarea ”de câți bani are nevoie un om pentru a nu mai avea nevoie de bani?” a făcut obiectul unui studiu sociologic desfășurat de Universitate Princeton. După lungi perioade de căutări și apelând la un număr mare de subiecți incluși în cercetare, s-a ajuns la concluzia că: suma anuală la care s-ar opri un om în SUA ar fi de 75.000 $. Dar, pentru că există și un mare ”dar”, subiecții au recunoscut că și-ar putea schimba nevoile pe parcurs, de obicei după satisfacerea celor identificate la momentul elaborării răspunsului. Prin urmare, la momentul t1, necesarul de bani va fi determinat de costul nevoilor de perspectivă, adesea superioare celor avute în vedere la momentul t0.

Un cerșetor, întrebat de câți bani are nevoie pentru a-și satisface nevoile curente, s-ar putea să ceară o sumă fabuloasă pentru el: 100 de lei. Calculul este cât se poate de simplu: cu suta de lei își va putea acoperi necesarul de bunuri de strictă necesitate reclamate în acel moment. Pentru un om de afaceri, de condiție medie, suma solicitată poate însemna echivalentul a 100.000 lei, egală cu nevoia de finanțare curentă sau de echilibrare a cash-flow-ului aflat în cădere liberă. Un milionar cu o avere de 80 milioane lei va considera că suma 20 de milioane l-ar coafa perfect, fiind suficientă pentru  atingerea pragului psihologic de 100 milioane. Și nevoile profesorului, medicului, țăranului sau muncitorului se vor circumscrie condiției de moment. Fiecare cu nevoile sale!

Pentru mai multe venituri, mai multă muncă!

Suma de bani la care s-ar opri un om pentru a spune că nu mai are nevoie de bani ar trebui să fie apropiată de costul necesar acoperirii necesităților curente și de perspectivă imediată. Cum nevoile sunt nelimitate, concurente, dinamice și complementare, răspunsul la întrebarea de mai sus poate avea mai multe nuanțe. Mai mult, prin satisfacerea nevoilor curente se generează aproape automat alte necesități, mult mai însemnate valoric, mai greu de satisfăcut. Plusul de nevoi cere venituri suplimentare, respectiv eforturi mai mari corespunzătoare noului standard căutat. Pentru mai multe venituri, mai multă muncă!

Odată prins în cursa nevoilor, individul nu mai scapă!

Producătorii vor ca oamenii să aibă tot mai mult nevoi. Pentru a crea un plus de nevoi au inventat reclama, adesea agresivă, care acționează asupra stimulilor, motivelor și motivației. O cale aleasă de mass-media este și aceea de a oferi multe detalii despre modul de trai al celor bogați: palate, mașini, excursii, concedii, restaurante și hoteluri, toate la nivelul de sus al luxului. Zeci de emisiuni sunt dedicate VIP-urilor, în care li se prezintă viața, traiul și evoluția. De ce? Pentru ca amărășteanul să se compare cu ei, să-și dorească viața lor, să tindă spre mai multe, mai diversificate și mai scumpe nevoi. Odată prins în cursă, individul nu mai scapă! Invidia trebuie să curgă-n valuri, dorințele să rămână aprinse, nevoile să fie activate la cote ridicate! Acesta-i secretul economiei. Pe acest principiu s-a clădit și funcționează întreaga economie. Bertrand Russel spunea că ”cerșetorii nu vor invidia milionarii, deși invidiază alți cerșetori care sunt mai de succes decât ei”. Iată calea spre succes!

De ce ar vrea cineva nevoie de mai mulți bani chiar și atunci când nevoile sale actuale și de perspectivă sunt ușor de satisfăcut? De ce să-și mai dorească cineva bani când nu mai are nevoie de ei? Aristotel spunea că “omul nedrept, necinstit este cel care dorește să aibă tot mai mult… Când se roagă, cere aceste bunuri trecătoare”. Fără îndoială, nevoile l-au împins pe om pe drumul evoluției! Câte rugăciuni se înălță zilnic către cer întru dobândirea banilor, indiferent de religie? Absolut ipotetic: dacă toate nevoile oamenilor s-ar asigura de o forță superioară, prin mană cerească asemenea celei primite de ”rătăciții” conduși de Moise prin pustiu, s-ar mai justifica prezența nevoilor suplimentare? Dar a banilor?

Vasile BÎRLE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.