Nu știu cum face, dar face de fiecare dată. La fiecare târg, Ileana bijoux vine cu ceva nou. Ceva ce mai întâi te descumpănește, pentru că tu încă erai îndrăgostit de colecția anterioară. Apoi te seduce, pentru că îți dai seama că fiecare colecție – deși mereu cu iz de inedit – păstrează fidel ”firul roșu” țesut cu atâta grijă, cu atâta migală, cu atâta rafinament de Ileana Horoba Danci. Firește, colecția Ileana bijoux pe care o veți putea descoperi începând de mâine la Galeria Várvédő din Baia Mare nu face excepție. Dar până când vă veți plimba prin fascinanta pădure a ”pomilor de stele”, vă invităm să le aflați povestea. La fel de fermecătoare ca și ei!

Brăduți-bijuterie pentru decor minimalist

Colecția ”Pomi de stele” va face obiectul și subiectul standului meu din acest an. Sunt brăduți-bijuterie, lucrați cu migală de bijutier din fire fine de lână, piese din porțelan pictat cu aur, mărgele din sticlă. La realizarea lor am folosit mai multe tehnici de lucru. De la cele specifice modelajului și picturii pe porțelan la împletit, cusut, brodat. Am reușit să obțin astfel obiecte foarte prețioase și delicate, potrivite pentru un decor minimalist, specific sărbătorilor de iarnă.

De cetina ”pomilor de stele” se poate bucura oricine

Nu văd limite în a putea fi oferite cadou. De la mic la mare, cred că oricine dintre cei care apreciază lucrurile altfel s-ar bucura să primească un astfel de dar. Am început lucrul efectiv la ”pomii de stele” pe final de octombrie. În ideea în care piesele din porțelan erau deja făcute pentru o colecție de bijuterie care nu s-a mai materializat din cauza pandemiei. Ca oricare alt proiect în care m-am implicat până acum, este și acesta rezultatul mai multor căutări și încercări.

O poveste începută în Ieud

Dar, ca să vă ajut să înțelegeți ce-i cu acești ”pomi de stele”, trebuie să vă transpun în copilăria mea. Pentru că pe-atunci a avea puțin însemna a avea totul. Iar noi chiar aveam totul. Ca să înțelegeți și mai bine, trebuie să vă spun că eu m-am născut și am crescut la țară. Adică în cel mai frumos loc de pe Pământ.

Ieudul meu, deși era și este o comună foarte mare, a prins anii ’90 fără să fie în întregime electrtificat. În ’89 aveam 6 ani, eram în clasa I. Îmi făceam temele la lumina lămpii cu pertrol. Asta a durat încă vreo trei ani, până când rețeaua a ajuns pe valea noastră. Pentru că da, era o vale lungă de vreun kilometru, care urcă printre niște dealuri ca-n povești. Iar aproape în capătul ei era căsuța în care eu am copilărit și care mai există și astăzi.

Primul brad de Crăciun, la televizorul pe lămpi

Ei bine, pentru că noi nu aveam curent, nu știam de existența televizorului și a minunilor pe care oamenii le văd acolo. Asta până într-o zi când când una dintre mătuși, cu casa mai la vale de-a noastră, a făcut rost cumva de un televizor vechi, pe lămpi. Mergea ca vai de el. Dar noi, copiii, am reușit să vedem printre reprizele de ”purici” și sudălmile unchiului care se învârtea ca un titirez cu antena în jurul casei, un brad de Crăciun.

Am venit într-un suflet acasă și le-am povestit părinților minunea. Tata, care știa bine ce-am văzut, ne-a explicat că nu putem avea ”pom de iarnă” înainte să ajungă curentul la noi. Însă asta cu siguranță se va întâmpla în anul ce urmează. Iar el se va ocupa personal de caz 😊. Faptul că mereu își ținea promisiunile ne-a determinat să acceptăm situația. Și să visam cu ochii deschiși până la următorul Crăciun.

Primele podoabe, de pe Oser

Tata între timp a început căutările. Noi nu știam pe-atunci cât era de greu să găsești o instalație de pom, de exemplu. La fel era și cu globurile, iar ambele erau indispensabile. Dar tata găsea mereu soluții. Așa a făcut și de acea dată. Avea șantier în Cluj, iar acolo se întâmpla să fie în fiecare sâmbătă Oser. Noi nu știam ce e, dar ne imaginăm un fel de rai pe pământ de vreme ce tata a găsit asemenea minunății.

Adică o instalație cu 20 de beculețe, relativ mărișoare, puse la distanță cât să ajungă pentru un brad de doi metri. Cele mai frumoase și delicate globuri din sticlă pictată, un Moș Crăciun vesel și dolofan, tot din sticlă, care ani la rând a stat în vârful bradului pe post de stea, bomboane colorate și, un ingredient surpriză despre care urma să aflăm la final.

Tata a ieșit în uliță și a cumpărat un brad

Pe-atunci, oamenii care mergeau cu sania ori căruța în pădure aveau voie în săptămâna Crăciunului să taie un brad sau doi pe care îi vindeau în drum spre casă. Așa că tata a ieșit în uliță și a cumpărat un brad. Era zăpadă mare și l-a cărat în cârcă până acasă. Noi îl așteptam cu nasurile lipite de geam. Eram cinci copii și nu are niciun sens să încerc măcar a vă descrie emoția acelui moment. A intrat tata cu bradul în casă, ulterior pom de iarnă, l-a fixat atent în piciorul specific. Cu mare grijă a pus instalația, apoi globurile, mere, nuci și moșul din vârf. Și bomboanele pe care noi rând pe rând le-am desfăcut. Pe când au trecut sărbătorile, rămăsese doar staniolul frumos deghizat.

Când ninge cu confetti din polistiren

Tata însă știa că pomul de iarnă nu e pom dacă nu e nins. Aș vrea să vă puteți imagina uimirea cu care noi am privit tot acest proces. Iar când credeam că e gata, am aflat că mai e ceva. Așa că tata a urcat cu o cutie în brațe pe un mic taburet și, ca un mic Dumnezeu, a nins triumfător bradul cu mii și mii de confetti din polistiren.

Acuma nu cred că mai are rost să vă spun că toată povestea se întâmpla în camera cea bună. Unde mama ținea majoritatea țesăturilor și lucrurilor făcute de mână și care în cea mai mare parte erau din lână. Ei bine, în tot acest final apoteotic, a apărut și ea din mijlocul cozonacilor să admire opera. Pe moment nu a conștientizat proporțiile dezastrului.

Și bine a făcut 😁. Noi, însă, am auzit-o tot anul următor beștelindu-l pe tata de câte ori intra în camera cu pricina și găsea confetti bine prinse în lâna vreunei cergi. Cred și acum că de departe acel prim pom de iarnă, pentru că tata așa îi spunea, a fost una dintre ele mai frumoase declarații de dragoste pe care el ni le-a făcut, copii fiind.

Cu ea în suflet am conceput această colecție. Și am încercat să surprind nu forme, ci măreția momentului văzut prin ochii de copil. Nici nu cred că trebuie să știți altceva despre ea. Vă aștept cu mult drag să ne bucurăm împreună de târg și de ”pomii de stele”.

Ileana Horoba Danci
Foto (c) Ileana bijoux

CITEȘTE ȘI:
Târgul Darurilor de Crăciun – plin de surprize, daruri de poveste și multă magie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.