Stăm și așteptăm respirând adânc, cu spatele drept. Se poartă coloanele vertebrale. Toți își umplu gurile cu ele.

Unele popoare au o cultură a întoarcerii, a revenirilor, așa se pare. Păi, n-aș putea să le contrazic, dar nu dau nume. Oricum, tu, oricine ai fi, nu faci parte din ele. Germenii îți joacă ție feste, ceva-mi spune. Te macină, te fac să te îndoi și să te îndoiești. Da, știu. E o altfel de cultură. Ai încredere, totuși. Respiră adânc.

Dacă e să mă iau după toate trip-urile care ne joacă feste de o vreme încoace, de scurt timp, de când cu întoarcerile, până și eu aș putea să mă mai sucesc o dată. Aș fi în stare. Am fi în stare? Mă cunosc. Numele meu spune totul. Dar poate că și numele, în sine, impune o cultură, că tot adusesem vorba. Poate părea că rezolv totul din poignet, dar cultura (= germenii) care râcâie, numele (= poporul), iar când astea două joacă țonțoroiul, iese și trip-ul. Lămu?

Nu-ți place. Pufnești și țâțâi de parcă ai fi o babă care și-a rupt ciorapu-n pantof. Ce să-ți fac? Îți place pe tocuri înalte, îți place să te fâțâi pe mode, să fii băgat(ă)-n seamă, „să fii” mai puțin, uneori, doar ca să te vadă lumea. Na, uite și dilema. Toată treaba asta e doar o chestiune de ștrampi bătrânești, domle. Ce? Doar nu vrei să te-ngroape cu ei… hai, că ești haioasă. Cultura nu se face numai cu oftaturi, ci și cu sacrificii. Mai ales cu sacrificii. Mai gândește la asta când vei vrea să te-ntorci. Poate ți-or da un Nobel…

Omul din om se trezește în prezența suferinței și a nevoii. Suntem esență, nimic mai mult.

Mihai Cotea

Imagine de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Consumăm „nimic” pe pâine

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.