Fotbalistul Cristi Bud s-a întors în luna ianuarie acasă, în Baia Mare, să joace pentru CS Minaur, echipă cu care își dorește să ajungă în Liga I. În vârstă de 34 de ani, a fost de trei ori campion al României cu CFR Cluj și a câștigat un titlu și în Republica Moldova, cu Milsami Orhei. Pe cât e de zvârlugă când e cu mingea la picior, pe atât de așezat e la vorbă. Nu vrea să se rupă de fotbal când va fi să își pună ghetele în cui. Dar până atunci mai are destule de zis pe teren.
– Ce ți-a venit să te apuci de fotbal, când ți-ai dat seama că sportul acesta va deveni ceva serios pentru tine?
– De mic am fost cu mingea de fotbal și jucam oriunde prindeam un teren sau o poartă, mereu jucam cu cei mai mari decât mine. Când am câștigat primii mei bani din fotbal, am știut că este ceva serios. Era pe vremea când tot lotul de la Sporting Baia Mare ne-am mutat la FC Baia Mare, în liga a 2-a, după ce a plecat Schorsch, iar FC-ul a ajuns să fie patronat de Petre Andronic și regretatul Alexandru Jecan, Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească!
– La ce echipă din cariera ta de jucător profesionist te-ai simțit cel mai bine?
– Fără discuție cel mai bine m-am simțit la CFR Cluj. Trei mandate de jucător, să le spun așa, am avut la CFR și în toate m-am simțit cel mai bine. Acolo te simți fotbalist din toate punctele de vedere (poate mai puțin uneori din punctul de vedere al conducerii).
– Ești atacant, cu ce fundaș ți–a fost cel mai greu, care ți-a dat cel mai mult de furcă?
– Am avut mulți fundași cu care am avut mult de lucru în meci, dar cel mai puternic și impresionant mi s-a părut Sall, de la Saint Etienne, și mai era și Pogba, fratele mai cunoscutului Pogba de la Manchester United. Nu era ușor cu ei.
– Ceva pățanii năstrușnice ai avut de-a lungul carierei tale, din cele hazlii, neștiute de publicul larg?
– Am avut multe, dar n-aș vrea să divulg vreuna, fiindcă întotdeauna lumea te cataloghează. Mereu, indiferent ce a fost și cum a fost, lumea ia partea rea, să te bârfească, așa că mai bine mă abțin.
– Care îți e cel mai bun prieten din fotbal?
– Am mulți prieteni în fotbal și nu vreau să zic doar un nume, ca să nu supăr pe nimeni. Am mulți prieteni adevărați în fotbal sau foști fotbaliști.
– Care e antrenorul care te-a influențat cel mai mult în timp?
– Am avut foarte mulți antrenori cu care am lucrat și de la fiecare am luat câte ceva. De exemplu Jorge Costa, făcea doar antrenamentele lui Jose Mourinho. Dan Petrescu, Vasile Miriuță, Cristi Pustai sau Antonio Conceicao sunt doar câțiva antrenori mari cu care am lucrat. Și Andrea Mandorlini, de asemenea.
– Revenind la faptul că ești atacant, un tip care se cam lipește de gol, de altfel, care e modelul tău de atacant? Și din România, și din fotbalul, cum ar veni, mare.
– În România nu am un model de atacant, cel puțin nu în momentul de față. De afară îmi place foarte mult Zlatan Ibrahimovici.
– Ai avut vreodată, profesional vorbind, un moment de impas în care ai simțit că vrei să o lași baltă cu fotbalul? Ce te-a făcut să strângi din dinți și să mergi mai departe?
– Am vrut de cel puțin două ori în cariera mea să mă las de fotbal. Dar am stat, m-am liniștit și am decis să continui, pentru că nu există ceva mai frumos decât să fii în weekend pe terenul de fotbal.
– Ești un fotbalist talentat, hai să facem un exercițiu de imaginație: dacă ai fi acum selecționerul echipei naționale, l-ai chema pe Cristi Bud la lot?
– În momentul de față nu l-aș chema pe Cristi Bud la națională din simplul motiv că este în Liga a 3-a. Nu m-au chemat când eram la CFR Cluj și eram golgheterul României. Asta este o dezamăgire a carierei mele, că nu mi-a cântat imnul în tricoul naționalei. Iar când am fost convocat, am avut ghinionul să mă accidentez.
– Cum se vede Cristi Bud, un fotbalist ajuns la maturitatea experienței profesionale, jucând, pe moment, în Liga a 3-a?
– Am revenit acasă după 15, 16 ani. Deși am avut oferte de afară, domnul primar Cherecheș, Florin Darida și Cosmin Filip m-au convins prin prisma proiectului care este aici (sau cel puțin a fost, având în vedere situația din țară încă nu știu ce va fi). Vreau să îmi termin cariera în Baia Mare, unde mi-am și început-o, vreau să joc cu această echipă în Liga 1.
– Se vede actualul jucător Cristi Bud un viitor antrenor? Te vom regăsi tot în fotbal în Baia Mare după ce te ”pensionezi” din varianta de jucător sau ai alte gânduri?
– Nu am să mă fac antrenor, asta este sigur, dar în fotbal aș vrea să continui, normal. Impresar sau preparator fizic mi-aș dori.
– Ce ai schimba în fotbalul nostru dacă ai putea să faci asta? Mentalități, sisteme de antrenament, modul de a fi pe teren al unor jucători?
– Nu pot să schimb eu nimic, sunt prea mic ca să pot să schimb ceva în fotbalul românesc. Au încercat și alții și nu au putut să schimbe ceva, d-apoi eu, Cristi Bud, care sunt un nimeni pe lângă alții în fotbalul nostru…
– Ca de la băimărean la băimărean, ai fost arbitrat de Cristi Balaj pe când jucai în Liga 1. Ți-a venit în vâltoarea vreunui meci să te scapi să-i zici ceva ”de dulce” sau ai apreciat cum fluiera?
– L-am respectat foarte mult pe omul Cristi Balaj și mai apoi pe arbitrul Cristi Balaj. M-a arbitrat de multe ori în Liga 1 și cred că doar o singură dată nu am înscris când m-a arbitrat. Fără îndoială este unul dintre cei mai buni arbitri de fotbal pe care i-a avut România!
– Să încheiem făcând abstracție de coronavirus, ce să strigam, hai FC-ul, mă rog, Minaur? Hai Cristi Bud? Cum vrei?
– Să strigăm cu toții PROMOVARE!!! PROMOVARE BAIA MARE!!!
Tiberiu Sabo
Foto: arhiva personală Cristi Bud
