”Badea Pavăl din Stânjeri… Așa i se zice pe dealurile Prelucilor. Lumea, prin Țara Chioarului, a Lăpușului, a Codrului, ba chiar și prin Satu Mare, Carei și prin sate din jud Cluj îl cunoaște simplu: badea Pavăl. Are 92 de ani”, așa începe povestea scrisă de muzeograf Ștefan Florian de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Badea Pavăl a fost autodidact în lucrul cu lemnul, iar până în urmă cu vreo zece ani făcuse aproape o mie de case și șuri. ”Nu i-a fost ușor: a muncit din adolescență, a făcut comerț cu miei, cu purcei de aici și până în Moldova, a construit, a rămas văduv de tânăr și cu trei prunci, și-a lăsat satul, Șindrești, și s-a recăsătorit în Dealul Corbului; a muncit noaptea la coasă și ziua pe case și pe șuri și nu a rămas în urmă cu lucrul. De asta, zice el, unii l-au invidiat și i-au purtat pică”, schițează muzeograful biografia lui badea Pavăl.
Despre lemn, badea Pavăl vorbește tare frumos: ”Lemnul respiră, lemnul are suflet, lemnul nu se aruncă, când lucrezi cu lemnul trebuie să calculezi tot și să nu arunci nicio bucată, orice îți poate folosi la ceva”. Și fiindcă iubește lemnul, nu a muncit niciodată nervos pentru că, te apropii de el nervos, ”nici să faci un sămn cu creionu pă lemn nu mai poț. Dacă am fo nervos mni-am lăsat lucru jos! Și-am apucat a doua zî”.
Dar nu doar despre lucru i-a povestit badea Pavăl muzeografului, ci și despre mândruțe: ”Mai mult m-o iubit ele pă mine decât io pă ele”. Dar firul dialogului, face ce face, și iar revine la muncă. Poate și pentru că badea Pavăl a lucrat și a urcat pe acoperișuri până la 80 de ani, având un principiu clar: ”Io nu m-am apucat niciodată de un lucru , până nu l-am văzut cum a hi când a hi gata!”.
”Orice a făcut cu dăruire de maestru, cu plinătate și sete. A fost hotărât și dintr-o bucată! Nu a stat la povești cu cei care îl dușmăneau. A fost un om aspru și vulcanic și asta o știu cei câțiva care au avut de-a face cu el. Nu este mândru neapărat de asta dar vremurile au fost tulburi deseori și omul a fost uneori sub ele”, menționează muzeograful, lăsând pentru final surpriza: ”Dincolo de poveștile lui, el însuși este un om de poveste… și despre asta vom povesti în filmul pe care, cu acordul familiei, îl vom realiza… vă dăm de știre :)”
Materialul integral semnat de muzeograf Ștefan Florian îl descoperiți aici.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș (Foto credit: Cristian Robescu)