Pentru colindat, codrenii se pregătesc încă de la începutul postului – de aici începe povestea despre Crăciun în Țara Codrului spusă de muzeograf Oana Teremtuș de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.

În Țara Codrului, colindătorii se organizează în cete (”rânduri de colindători”), după criteriul vârstei. ”Tematica variată a colindelor înfățișează imaginea unei lumi străvechi, trecută prin umbra mileniilor încărcate de credințe, ritualuri, viziuni omenești și trăiri ale existenței. Primii care traversează acest univers magic sunt copiii. Se adună în ceată și purced la drum, cu bote pentru a se apăra de câini, cu straița de lână pentru a primi darul și cu vocea răsunătoare ce pătrunde în fiecare casă din sat”, descrie Oana Teremtuș primele cete de colindători din această parte de Maramureș. Pentru colindul lor, copiii primesc mere, nuci și ”copturi ritualice”, regăsite pe masa de Crăciun a codrenilor (”rața”, ”pupăza”, ”colăcelul”, ”cocuții”).

Când se lasă seara, e rândul feciorilor din sat, care se organizează și ei în cete și merg pe la toate casele, mai ales la cele unde sunt fete de măritat, aici colindatul primind și funcția pețitului. ”Sunt organizați tot după criteriul vârstei, cetele compunându-se din feciori între 15-18 ani, feciori care încep armata și flăcăi de însurat”, precizează muzeograful. În apropierea casei, toate grupurile colindă ”Pune colacu’ pe masă” și cu masa întinsă sunt întâmpunați colindătorii, care se rotesc de jur-împrejurul mesei până își termină colinda. ”Pe masă găseau un colac mare de grâu, motiv al colindului de tărosit colacul (o formă a Plugușorului), care ulterior trebuia tăiat de unul dintre feciori și împărțit tuturor, inclusiv gazdelor. Era obligatoriu ca toată lumea să mănânce din acel colac, acest gest reprezentând înfrățirea cetei”, vin detaliile din partea Oanei Teremtuș. Nu e nevoie să mai menționăm că lângă colac se afla o sticlă de pălincă.

O altă categorie de colindători era cea a familiilor. Căsătoriții. Muzeograful trage cu ochiul și spre bucatele oferite de gazde: ”Pe masă, pe lângă colac și pălincă aveau diferite feluri de mâncare: răstăuțe (supă de găină cu tăieței), botoloți (sarmale) și piță și cârnaț de porc, prăjituri, pancove și țuică”.

Un popas special în preajma pomului de Crăciun. Explică Oana Teremtuș de ce bradul codrenesc îmbrăca odinioară forme inedite: ”pomul din segmente de paie romboidale, din boabe de fasole, pomul de scai, de vâsc, din hârtie creponată, fiecare fiind confecționat cu rost și purtând în esența sa o simbolistică aparte. Pomul de fasole simboliza purificarea sufletească, cel de scai reprezenta patimile Mântuitorului și semnifica statornicia, cel de vâsc se asocia cu veșnicia, cel din paie – belșugul, iar cel din hârtie creponată, după forma unei lămpi, simboliza legătura celor vii cu cei de Dincolo”.

Povestea integrală despre Crăciun în Țara Codrului, scrisă de Oana Teremtuș, o găsiți aici.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

CITEȘTE ȘI:
Crăciun | Colindă din Țara Lăpușului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.