Razele soarelui mângâindu-ți fața. Triluri de păsări pe fundal, pe care nici nu le cunoști. Miros de fructe mult-prea-coapte răzbătând din grădina casei. O dimineață feerică în mijlocul unui paradis costarican. Așa începe fiecare zi pentru Alexandra Pintea, o băimăreancă dornică să se reinventeze la peste 10.000 de kilometri distanță de locul pe care îl numea până mai ieri acasă. A lăsat în urmă un potențial cabinet de nutriție, și-a înfrânt temerile și a pornit, singură, pe drumul propriei redescoperiri.

”Am vrut o pauză de tot ceea ce știam despre mine”

– Ai studiat Nutriție și Dietetică la Universitatea de Medicină din Târgu Mureș, plus Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar apoi pașii te-au purtat spre… Costa Rica. Cum ai ajuns acolo?
– Am lăsat în urmă un potențial cabinet de nutriție și m-am decis să devin o aventurieră. După atâta timp de regim “ca de armată”, am vrut o pauză de tot ceea ce știam despre mine, am vrut o relocare, o reinventare a mea…

” Visul ăsta a început să se contureze în 2011”

– De ce Costa Rica și nu oricare altă destinație?
– Când visul tropical s-a născut nu știam că va purta numele de Costa Rica. Visul ăsta a început să se contureze în 2011 și de abia în 2019 am avut curajul de a porni în căutarea lui. Cu cât mă apropiam cu trăirea de el începeam să pun degetul pe hartă încotro să mă orientez. Până la urmă am ales Costa Rica datorită vegetației luxuriante, datorită faptului că este America și că poți să stai aici cu viză de turist și, desigur, un rol important a avut și faptul că e oceanul cu culori turcoaz si e cald tot timpul.

Majoritatea ticanilor (costaricanilor) spun că sunt prima persoană din România pe care o întâlnesc…”

– Cum au reacționat cei apropiați când au aflat că vrei să pleci tocmai în Costa Rica? Și cum reacționează cei din Costa Rica aflând că ești din România?
– M-am lovit de reacții diverse cu privire la plecarea în Costa Rica, fiecare venind cu o perspectivă nouă despre cum ar trebui să abordez această aventură. Mai mult m-au speriat aceste sfaturi decât să mă ajute. Majoritatea ticanilor (costaricanilor) spun că sunt prima persoană din România pe care o întâlnesc…

– Ce știai înainte să pleci, ce te-a uimit la sosire?
– Când m-am documentat despre Costa Rica vorbisem cu doi prieteni care fuseseră aici pe o perioadă de trei luni și mi-au dat niște indicații care pentru mine nu au fost necesare, cum că am nevoie de pompă de apă, spray-uri împotriva țânțarilor, ceaiuri pentru stomac. Călătorind singură mi s-a indicat să am grijă cu bărbații latini că sunt foarte pisălogi. Și să nu-mi fie furate cărțile de credit… Când am ajuns aici m-am lovit de cu totul o altă experiență: apa e foarte curată și nu e nevoie de niciun filtru, am prieteni ticani care sunt oameni frumoși, n-am avut nicio problemă cu stomacul sau cu țânțarii, iar cardul de credit e intact.

Mămăligă ca în Maramureș și plantane ca în Costa Rica

– Ce ai dus cu tine din Maramureș?
– Pentru obiecte nu am avut loc în bagaj. Călătoresc minimal. Însă le-am pregătit prietenilor sarmale și mămăligă cu brânză, așa, ca la noi acasă… Mi-e dor de aerul proaspăt de munte din Maramureș, de apa rece de izvor și, desigur, mi-e dor de familie și de prieteni.

– Fiindcă ai pomenit de sarmale și mămăligă: cum se împacă stilul tău alimentar cu rețetele caraibiene?
– Se împacă perfect cu stilul costaricanilor. Stilul lor se bazează mult pe alimente fresh, crescute de ei, multe fructe exotice (mango, ananas, papaya, banane, guanabana). Chiar am învățat și niște rețete noi cu plantane, un soi de banane. Fiind cald, se consumă hrană mai ușoară, ceea ce mă încântă…

”Singura competiție existentă este cea dintre mine cea de ieri și cea de azi…”

– Ai multe pasiuni, așa că le luăm un pic pe rând. Te-ai visat balerină, dar ai dansat 18 ani printre mingi de volei. Ce te-a învățat sportul?
– Da, m-am visat balerină și baletul meu a fost printre mingile de volei. Sportul m-a învățat foarte multe lucruri, dar în principal m-a învățat să rămân flexibilă în fața vieții, să fiu organizată, să rămân motivată în ceea ce doresc, că suferința e temporară. M-a mai învățat că singura competiție existentă este cea dintre mine cea de ieri și cea de azi…

– Ai studii de psihologie și medicină, ce crezi, ce vindecă mai mult: gândurile/mintea sau medicamentele?
– Bună întrebarea asta. Cred că mai degrabă mintea împreună cu inima formează un organ mai complex care vindecă și reenergizează întreaga ființă, ceea ce medicamentele, niște substanțe sintetice, nu vor putea vreodată face.

– Pictezi, scrii poezii. Spui că ești un caleidoscop de culori. Totuși, ce culoare predomină?
– Da, unele dintre hobby-urile mele sunt pictura și poezia. Prefer magia curcubeului ca și culoare… N-aș putea alege o nuanță, pentru că s-ar supăra celelalte 😂 Ceea ce leagă culorile curcubeului și-l fac magic cred că este lumina.

”Aici fără să vrei devii un om al dimineților”

– Cu ce te ocupi în Costa Rica?
– Am făcut voluntariat, acum am început să lucrez online, proiecte și pictură digitală.

– Cum curg orele dintr-o zi în Costa Rica?
– Rutina din Costa Rica e diferită decât cea din România. Aici fără să vrei devii un om al dimineților și mergi la culcare odată cu soarele. E cald tot timpul, uneori prea cald pentru activități intelectuale… Însă trăind mult afară mă simt mai conectată la natură de când sunt aici.

– Care e cea mai faină chestie pe care ai învățat-o de când ești acolo?
– Am învățat să mă bucur mai mult de mine, să mă ascult mai mult, să mă conectez mai mult cu natura, până acum trăind doar la oraș…

– Care a fost cea mai dificilă experiență după plecare?
– Șocul cultural l-am resimțit puțin la sosire, pentru că eu am pornit la drum cu prejudecăți. Cea mai dificilă experiență a fost să mă obișnuiesc ca oamenii să mă privească mai curios datorită aspectului (blondă, ochi albaștri, ten deschis), ei toți având un aspect mai tuciuriu și fiind bruneți.

”Sunt atentă la lucrurile care mă ajută să avansez, nu la cele care mă țin pe loc”

– Cum s-a văzut din Costa Rica izolarea impusă de pandemie?
– Slavă Domnului, Costa Rica suferă de o formă foarte ușoară a pandemiei, la ora actuală sunt șapte victime. Străzile sunt pustii, parcurile și plajele sunt închise, oamenii sunt relaxați… Dacă stau departe de televizor, aici nici nu știu că este virus! Cea mai grea restricție este că sunt interzise baia în ocean și statul pe plajă. Momentan. Asta este aici de departe cea mai grea restricție.

– Cum depășim temerile acestei perioade? Care este secretul tău?
– Teama este o stare fiziologică pe care corpul o resimte în fața diverselor pericole. Ea este acolo dintotdeauna și va fi acolo întotdeauna. Are rolul să ne protejeze. În momentul în care vrem să depășim această teamă cred că e important să privim în cealaltă parte. Ăsta e secretul meu: sunt atentă la lucrurile care mă ajută să avansez, nu la cele care mă țin pe loc.

– Ce urmează după Costa Rica?
– Ha, ha!!! Încă nu știu ce urmează după Costa Rica, dar probabil o altă aventură magică, poate cu un aer mai proaspăt și o temperatură puțin mai scazută.

Gabriela KUHAJDA

Sursă foto: arhivă personală Alexandra Pintea

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.