Pe drumul evoluției, generațiile se perindă unele după altele. Cele tinere cred că dețin piatra filosofală a schimbării, că adevărul se află numai de partea lor. Generațiile ”vechi” se opun pe cât le stă în putință tăvălugului schimbării, ce este împins de energia tinereții. Tinerii vor schimbare, ceilalți se tem de ea și se cred datori să apere valorile cu care au trăit. Conflictul dintre generații aduce schimbarea, mai bruscă ori mai lentă, în funcție de raportul dintre  forța noului și rezistența vechiului.

Intoleranța așternută între generații

Cuvântul generație ne trimite cu gândul la o parte a societății alcătuită din persoane care au cam aceeași vârstă sau la perioada de timp care măsoară diferența dintre vârsta tatălui de cea a fiului. În secolul XXI o generație are cam 30 de ani, față de 19-21 de ani cât se înregistra până pe la jumătatea secolului XX. Cauză principală se leagă de vârsta la care se căsătoresc bărbații și fac copii. În vremurile în care evoluția economică și tehnologică era mai lentă, generațiile erau mai ”scurte”. Multă intoleranță s-a așezat între generații, ce se amplifică odată cu curgerea timpului. Animozitățile sunt tot mai acutizate, uneori ieșind de sub controlul civismului, bunelor maniere, politeții și bunei creșteri. Cine se face vinovat de antagonismul social? Hmm! Greu de obținut un răspuns pertinent care să mulțumească pe toată lumea…

Evoluție, numele tău este schimbare!

Schimbările din viața economică și socială au fost relativ lente până în deceniul VI din secolul XX. De ce? Pentru că sistemul de valori era considerat inamovibil, ierarhiile sociale erau clar definite, educația generațiilor tinere se făcea întru ascultare și supunere, libertățile individuale se manifestau pe valențe ierarhice, știința și tehnologia înaintau cu pași timizi etc. În aceste condiții, generațiile tinere erau lipsite de energia capabilă să răzbată prin conservatorismul celor ”vechi”. Astfel, ritmul schimbării a fost unul lent și anevoios.

Anii ’60 din secolul trecut se confundă cu mișcarea hipiotă. Începutul războiului din Vietnam i-a făcut pe mulți americani să protesteze într-o manieră aparte, prin retragerea în mijlocul naturii. Hipioții, deosebiți prin îmbrăcăminte și lungimea părului, au crezut în revenirea la stilul de viață de la începuturile omenirii, într-un fel de salt în istorie pentru a repara greșelile înaintașilor, ale bunicilor și părinților. S-au răzvrătit pentru că nu tolerau un război care nu era al lor, care aducea suferințe inutile. Autoritățile i-au gratulat cu tot soiul de epitete. Cu toate astea, mișcarea hipiotă s-a propagat și în Europa. Într-un timp relativ scurt de numai câțiva ani, ”copiii florilor”, ”tribul fără conducător”, ”derbedeii inofensivi” au produs o schimbare fundamentală în societate, dându-i un nou curs. Să nu uităm că generația hipiotă avea între 17-25 de ani, adică generația 65+ din zilele noastre.

Generația 65+ este izolată, abandonată și neînțeleasă

Începutul de secol XXI aduce un ritm accelerat al schimbării datorat tehnologiei, ritm care poate fi măsurat numai ca o progresie geometrică. Din cauza vitezei, generația 65+ nu mai poate ține pasul cu ”noutatea” tehnologică ce aparține generației tinere. Seniorii nu înțeleg tehnologia și nici cum poate ea să transforme în mod radical economia și viața socială. Pentru ei, schimbările nu sunt de ordin tehnologic și de adaptare, nu sunt epocale, ci… de neînțeles. Nu pot percepe schimbarea din cauza ritmului cosmic cu care se produce, îi depășește viteza și rămân inerți, anesteziați. Văd cum tăvălugul schimbării vine peste ei și se văd incapabili de reacție, de rezistență la forța cu care este propulsat.

Da, generația 65+ a pierdut bătălia schimbării cu generația tânără, cu #-ul de orice fel. Acum este debusolată. Neînțelegând ce se întâmplă, seniorii își simt afectată demnitatea. Resemnată sau nu, această generație se retrage în lumea tinereții ei, acolo unde motorul schimbării nu funcționa pe turbo. În mirajul trecutului, al valorilor pe care le-au înțeles și acceptat, seniorii se simt ca acasă. Învingătorii ar trebui să-și respecte învinșii, să-i ajute să se retragă cu demnitate și onoare de pe câmpul de bătălie. Pentru că învingătorul câștigă gloria numai atunci când știe să-l respecte pe cel înfrânt!

Atenție: învingătorii de azi, ”expirații” de mâine

Atitudinea de cuceritori afișată cu nonșalanță de generațiile # îi determină pe cei din 65+ să reacționeze, pe măsura putinței, punând ”ștampile” pe generațiile tinere. Acestea nu se lasă nici ele mai prejos și nu au nicio jenă în a-și aroga superioritatea. Dacă stai și-i asculți, musai să le dai dreptate și la unii, și la alții, în parte!

În scurtă vreme generația # va simți cum i se bate obrazul de către altă generație, în noi bătălii dintre generații care vor veni cu învingători și învinși. După direcția pe care a luat-o tehnologia, nu-i greu de intuit care dintre generații va învinge. În scurtă vreme, și timpul curge vijelios de iute, generația 30 de ani de astăzi va fi una… expirată. Oare cum va digera epitetele pe care le-a lansat în univers, care vor veni spre ei ca un bumerang?!

Efectele intoleranței sunt nocive

Atunci când diferențele dintre generații se manifestă cu aroganță, obrăznicie, impertinență și dispreț, climatul social devine viciat și se va alimenta cu tensiuni care blochează armonia și buna conviețuire. În etapa următoare se va instala intoleranța, rigiditatea, intransigența și ura dintre generații. Efectele intoleranței se văd în fluxul de energii negative propagate în societate, energii ce provoacă mai mult rău decât diferențele de valori care animă generațiile. Voltaire ne arată  drumul spre toleranță: “Gândeşte pentru tine şi lasă-i şi pe alţii să facă acelaşi lucru”. Cu alte cuvine, poți să nu fii de acord cu opiniile celuilalt, dar le poți respecta ca atare sau poți recunoaște valorile culturale sau morale ale celuilalt fără să fii obligat să ți le însușești. Nivelul de toleranță din societate o definește și o caracterizează.

Toleranța deschide drumul spre normalizare. O societate normală este aceea în care se renunță la atitudinea de superioritate dintre generații, gândirea este așezată înaintea vorbirii, comportamentul este politicos și respectuos, sunt recunoscute și apreciate valorile culturale și morale etc. Cu toleranță se pot construi poduri durabile între generații, poduri care vor călăuzi societatea spre firesc și sănătate morală, spre chibzuință și politețe. Cu cât mai degrabă se va produce o astfel de schimbare, cu atât va fi mai bine pentru toți. Dacă fiecare generație trebuie să contribuie la evoluția omenirii, poate ar fi bine să o facă sub stindardul toleranței!

Vasile BÎRLE

Sursă foto: pixabay.com

CITEȘTE ȘI:
Fii zidarul vieții tale!
Renașterea din noi
Speranța, catalizatorul care a propulsat omenirea din peșteri în cosmos…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.