Credit foto: Mihai Roșca

Am plecat în lumea largă să colind.
Am plecat să colind suflete, nu case;
Am plecat să colind gânduri, nu tărâmuri,
Să înțeleg cum visul schimbă clipa în eternitate,
Să înțeleg de unde vine harul, setea, foamea…
Am urmat foșnet de carte și urme adânci de oameni-lumină,
Am simțit că sunt mică și am săpat adânc în suflet
Să-ncapă necuprinsul unei lumi.
M-a îmbrățișat timpul și buna-credință
Mă-nalță chemarea, mă frânge iubirea si dorul.

Colind până ce colindul străbun mă cheamă acasă,
Colind… până e din nou vremea să colind.

Oana Enășel

CITEȘTE ȘI:
”Curiozitatea și uimirea trebuie să ajungă la vizitatori” (Oana Enășel)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.