Dacă te-ndeamnă dispoziția să bați străzile cu pasul și dacă te ciupește curiozitatea să te uiți la fețele cât mai multor trecători care ți se intersectează cu raza vizuală nu ai cele mai mari șanse să scrii un scurt tratat despre voioșie. Unii par grozav de gânditori, de parcă ar încerca să inventeze axiome sau măcar cercul turtit. Alții par agitați de zici că ar fi văzut un crocodil la magazin, printre leuștean și păstârnac. Unii sunt încruntați de-a binelea, de ai senzația că în fiecare zi le cade, cu repetiție, o bilă de bowling pe picior.

Fără îndoială că probleme sunt cu ghiotura – la unii mai multe, la alții mai puține. Însă încruntarea, lungile stări de indispoziție nu ajută nicidecum la rezolvarea lor. Și-atunci să nu îți vină să te întrebi de ce să nu zâmbești mai mult? Zâmbetul nu costă, nu trebuie să stai la coadă pentru el, ți-l poți face singur. Plus că nici n-are termen de garanție, nu expiră. Poate că zâmbetul nu plătește taxele în locul tău și nici nu-ți bate covoarele, dar tot îți dăruiește ceva bun: ceea ce îndeobște se cheamă stare de bine. (T.V.S.)   

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.