Cine ar fi zis că o poveste spusă de un multiplu medaliat internațional la olimpiade de fizică, astronomie și astrofizică va începe cu un vis?! Poți ridica din sprâncene doar dacă nu ai avut șansa să îl cunoști pe șincaistul Traian Rareș Tuș. Pentru că tânărul de 18 ani te poartă cu aceeași naturalețe prin călătorii interstelare sau în sala de taekwon-do. Îți vorbește cu aceeași pasiune despre posibilitatea infimă ca viață extraterestră să nu existe și despre lecțiile de saxofon.
Așa că după ce la începutul anului propunea un curs de astronomie, când mi-a vorbit despre cartea lui cu scenarii apocaliptice nici măcar nu am clipit. Deja am învățat că interesele lui Traian sunt diverse, complexe și le consumă cu ardoare, fără ca în lumea lui să existe jumătăți de măsură. Chiar și mărturisirea că, deși este mult mai atras de științele exacte, și-a descoperit recent plăcerea de a scrie a venit absolut firesc.
Înainte să înceapă evenimentul de lansare a cărții ”Psalms of Horror”, Traian povestea, aranja cărți, dădea interviuri. Trăgând mereu cu ochiul spre intrarea în amfiteatrul de la Colegiul Național ”Gheorghe Șincai”. Abia după ce a început să vorbească am înțeles de ce: se declara uimit de câtă lume a venit să asiste la debutul lui editorial. O modestie care, dacă va reuși să o păstreze intactă dincolo de toți laurii deja cuceriți, îl va ajuta probabil să își îndeplinească fără nicio problemă o dorință pe care mi-o mărturisea în vară: ”Aș vrea să schimb lumea într-o măsură sau alta”.
Așadar, să revenim la vis. În urma unui vis venit de nicăieri a ales Traian titlul primei lui cărți. În toamna anului trecut. Dar de la niște ”coșmaruri recurente” s-a născut interesul pentru tema apocalipsei. Spaima legată de sfârșitul lumii a resimțit-o Traian în finalul anului 2011, când se vorbea mult despre acest subiect din cauza calendarului mayaș. ”La noaptea de trecere dintre 2011 și 2012 aveam 7 ani. La miezul nopții stăteam cu capul în pernă de teamă că vine sfârșitul lumii. A bătut miezul nopții, nu s-a întâmplat nimic. Am mai stat vreo 10 minute cu capul în pernă doar ca să fiu sigur… Dar întreg anul 2012 eu am fost cuprins de această spaimă că va exista un moment în care totul se va termina”, mărturisește Traian.
Iar de la spaima de atunci, la sintagma visată acum, cartea s-a scris aproape singură. Timp de 10 luni, șase ore pe zi, Traian a scris la acest volum de aproape 400 de pagini. În limba engleză. ”Nu a fost muncă intensă, a fost muncă plăcută”, spune Traian. O carte care pornește de la un citat din David Jeremiah și se încheie cu unul din Mahtma Gandhi. Care trece prin 17 clase de scenarii apocaliptice moderne, împărțite în patru secțiuni în funcție de probabilitatea ca ele să se întâmple. Vă spun eu înainte să întrebați: vreo 50 de pagini tratează posibilitatea unei invazii extraterestre. Care este, totuși, cel mai mare pericol? ”Suntem noi!”, spune Traian. Și explică: ”Pentru că cea mai imprevizibilă este natura umană”.
Mă uit în jur și văd un amfiteatru de tineri care îl ascultă pe colegul lor cu atenție și admirație. Îl aplaudă cu frenezie la final. ”Are carismă!”, spune un licean. ”A atins publicul cu cuvintele lui”, zice un altul. Așezați la coadă să îi cumpere cartea, tinerii ”zumzăiau”: ”Oare are destule volume ca să ne ajungă la toți?” Îl privesc pe Traian care acordă zâmbitor autografe. Are 18 ani, este multiplu medaliat internațional la olimpiade, are un curs de astronomie de 40 de lecții și tocmai și-a făcut debutul editorial. Și nu pot decât să simt că ar fi tare trist dacă ar veni sfârșitul lumii. Tare trist…
Ramona-Ioana Pop
CITEȘTE ȘI:
