Cum mijește primăvara prin calendar, cum se dezgheață parcă și omul la vorbă. Ceea ce-i numa bine. Dar azi nu vă mai zicem de mărțișoare, ci vă spunem despre babe. Mai precis despre ”Zilele babelor”, că așa-s numite primele zile ale lunii martie. Îs zile schimbătoare, ba cu ploaie, ba cu soare, ba se întâmpla de multe ori să fie și cu ninsoare, no, cum ni-i norocul.
Douăsprezece la număr zic unii că-s zilele astea, alții zic că-s nouă; ce contează e că-s tot atâtea câte erau și cojoacele babei Odochia.
Legenda spune că baba asta, Odochia, era o ciobăniță care s-o dus cu oile la munte, crezând că gata, o venit primăvara. După ce s-o pornit, i s-o făcut cald și o început să tot țâpe câte un cojoc din câte îmbrăcase. Pe când o ajuns sus în munte, o rămas fără cojoace pă ie și tocmai atunci o dat un ger mare și zăpadă și o înghețat baba. Sau s-o făcut stană de piatră, nu știm sigur, că așa-s legendele.
Așa că fiți cu băgare de seamă, țineți un cojoc de rezervă pe lângă voi sau măcar un sfeter, că încă nu-i sigur că o plecat de tot frigu iernii.
Sursă informații: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş. Credit foto: Mihai Ian Nedelcu
