Calendarul gospodinelor din Maramureșul de cândva avea inclusiv zile potrivite pentru lăut. O practică veche de curățare a hainelor.
„Vara să spălau cioarecii și să uscau, pă când zine iarna să sie pregătiți, nu atunci să-i speli, nu-i punéi în ladă murdari”, explică Nița Dăncuș din Ieud. Și ca orice rânduială, și lăutul avea reguli nescrise, dar clare. Nița din Ieud detaliază: ”Să spălau acasă în covată cu sopon de casă și apoi la râu”.
Maria Șironca din Finteușu Mare își amintește: ”Să puné de-amoi în toc pânza ca s-o aldești, să pune în toc cu cenușă din sobă. Tocu îi ca on ciubăr, nu prea înalt. Acolo să așeza pânza, tăt’e aieste de pânză. Punei cenușeriu care să țăsă din haldurile cele, ce rămânea mai dur și să punea cenușă pă cenușeri, pă deasupra să punea apă fierbinte”. Dar să nu credeți că procedura se termina aici. Hainele se lăsau ”de-amoi” de azi până mâine, după care ”să lăiéu cu maiu”.
👀 Mai multe despre lăut scrie Corina Isabella Csiszar aici.
Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (credit foto – Gabriel Motica)
DESCOPERĂ ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | ”Api de ce să face așe?”
