Toamna era vremea când, în satul tradițional din Maramureș, se puneau proviziile pentru iarnă. Uscatul merelor înșirate pe ață era una dintre îndeletnicirile de sezon.
„Mai puneau prune, pere, pere pădurețe. Și rutenii erau mai perfecționiști la capitolul ăsta, aveau afumătoare specială. Era un grătar de lemn împletit și din jos făceau foc. Era o groapă în pantă zidită din piatră, cu forme, cu fețe, ca la cuptor și o împletitură prinsă în rame în același sistem ca și coșul de la mălai. Și nu se mâncau cu zahăr, unii aveau stupi, bunica mea avea stupi, ce ne lingeam pe degete când aveam câte un pic de miere, ne dădea câte o sticlă. Bunica nu vindea miere pentru bani, ci pentru lucru, trebuia să-i prestezi. Unii mergeau la piață, alții se duceau la târg. Plusul producției se valorifica”, explică profesorul dr. Ion Petrovai de la Petrova, citat de Corina Isabella Csiszar de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.
Bătrâna Maria Ilieș pregătea într-o toamnă oarecare proviziile pentru iarnă, în șatra casei sale din Poienile Izei. Scena a trezit interesul fotografului Felician Săteanu. Fotografia a obținut Premiul special ”ArtImage” la Concursul Național F-DE în 2007.
Sursă: Centrul Culturii Tradiţionale Maramureş
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | O poveste cu ”harbuji”
