Înaintea sărbătorilor de iarnă, era vânzoleală mare în Maramureșul de altădată la fiecare casă: se văruiau pereții, se lipea cuptorul, se spăla tot ce era „pă rudă”. Corina Isabella Csiszár de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” face o incursiune prin obiceiurile de altădată. Fără nicio presiune pe gospodinele din zilele noastre…
„Muruieu casele și văruieu. Aduce mol de pân coaste și punea de-a moi și măluie să sie frumos. Api alțî puneu pod pă gios, alțî puneu cârpe, alțî lut. Dacă aducei lut, punei jos și frământai și întorceai cu sapa, puneai paie și baligă de cal. Și tropoteu desculți, tățî roată, până să îmbătau de cap. Și făceam cu sapa ca să să facă lutu așe ca o pastă. Și văruiam casele cu var și le lipeam.” (Ileana Tiran, Breb, 2019)
„Înainte de Crăciun făcè căsâle și cuptioarele. Ungé pă gios că era lut atunci, nu podele. Și tătă lumea văruie-n casă, aducém var și-l potolém bine cu apă călduță și tătă lumea văruié cu albastru atuncea. Punèm în beci pământ încă de toamna. Și făcèm ciru cela de pământ și muruiem tăt frumos, că crăpa pământu în casă. Și în cuptior mă băga mama și muruiem înlontru. Să punè numa apă și ageagu cela” (Ioana Hotea, Hoteni, 2021)
„Făceu curățănie, era rudă, la orice săracă erau un lipideu, două pă rudă. Să spăla tăt ce era pă rudă, că îs tăte grămadă, puse una păstă alta, trebe spălate.” (Maria Ștețiu, Mănăstirea)
„Tătă lumea o vânturat demult. Erau sfetăre de lână, erau cerge, api mere cu ele la vâltoare. De aieste groase de lână nu putéi spăla decât la vâltoare. Nu pé erau multe vâltori, două, tri înt-un sat. Și să plăté la cine grijé de ele. Că mai trebe reparate, să mai rump scândurile. Ducéi sopon de casă din ăla ce-l făcem din unsoare de porc. Puném cerga o dată, o scotém și o soponém și api avém perie, de nu, i-am dat drumu așé iară acolo. Lână, țoluri, țeptare ducém. Le mai și lăsam acolo să să usuce. Merem cu caru să le ducem sau cu căruțu. Și de-a umăr am dus pă o rudă de căptiță, o femeie mere nainte și una napoi și ruda plină de haine.” (Anuța Burnar, Mănăstirea)
CITEȘTE ȘI:
Moda de Maramu’ | „Săracă gubuța mé / De la multe m-o scos ie”
