”Cămeși din pânză țesută, cusături geometrice și florale, care mai de care mai complexe, pânzături, zadii, șorțuri, gatii, cioareci, podoabe atent meșteșugite, cojoace, sumane groase și călduroase, gube, opinci, ciorapi sau obiele de lână, toate alcătuiesc portul popular de iarnă, purtat cu mândrie de localnici la biserică în zilele de sărbătoare”, spune muzeograf Gabriela Filip de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Pornind de aici, ridicăm împreună capacul lăzii de zestre. Și scoatem din ea un element al portului popular caracteristic sezonului rece: guba.
20 de gube există în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
Azi în Maramureș, regăsim două tipuri de gube, după cum precizează muzeograful: ”guba cu bdiți (mițoasă) și guba pieptănată, majoritatea din lână albă sau sură. Acestea sunt întâlnite în zona Chioarului și a Codrului, purtându-se îndeosebi la biserică și la colindat”.
În patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș există 20 de gube, cu ”bdiți” și pieptănate. Provenite din localități precum Chiuzbaia, Răstoci, Cetățele, Asuajul de Sus, Unguraș, Racșa, Văleni, Cheud, Desești, Răzoare și Fărcașa. Majoritatea fiind datate în perioada 1950-2003. Și achiziționate între anii 1964-2010 pentru a îmbogăți colecția de port popular a muzeului.
„Aici în sat și acuma se poartă gubele. De Crăciun toată lumea își face câte un rând”
Două gube sunt ”vedetele” micro-expoziției temporare „Bună sara lu’ Crăciun”. Găzduită de clădirea pavilionară a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară. O gubă albă cu ”bdiți”, achiziționată din Chiuzbaia în 1990. Alta sură, pieptănată, achiziționată în 2008 din aceeași localitate.
În Chiuzbaia muzeograful a întâlnit-o pe tanti Marița Grigor. Meșter popular, care la vârsta de 81 de ani încă mai confecționează gube. „Aici în sat și acuma se poartă gubele. De Crăciun toată lumea își face câte un rând. Se îmbracă și tinerii, mai ales la sărbători. Și acuma am încă comenzi de gube. La fete le fac mai mult gube albe și la băieți sure. În sara de Crăciun și în ziua de Crăciun majoritatea oamenilor, copii, femei, bărbați, îs îmbrăcați cu gube”, îi spune Tanti Marița Gabrielei Filip. Și să tot fie aproape 50 de ani de când Tanti Marița face gube: „Nu-i tare ușor să faci, îi greu, îi lucru migălos, până o vezi dusă la vâltoare… Cam trei săptămâni îți trebuie să faci una”.
Pașii de parcurs de la tunsul oilor până la purtatul gubei
Pașii de parcurs de la tunsul oilor până la purtatul gubei nu sunt deloc puțini și nici ușor de parcurs, după cum descrie meșterul popular din Chiuzbaia: ”Să tund oile, să spală lâna cu apă călduță, apoi să limpezește, să usucă, să rupe și să duce la dărăcit. După ce o aducem de la dărăcit o toarcem, o îndrugăm, o urzâm pă urzoi, o învârtim pă sul, o dăm prin iță, prin spată, ș-apoi începem a țese cu dodolină groasă. După ce țesem cam de-o palmă peste sul, o cersălăm cu cearsăla, ca să scoată păr. Pe când îi gata o pregătim de dus la vâltoare, adică prindem lații laolaltă, dos către dos. La vâltoare stă cam două zile. Îi musai ținută 14-16 ore în vâltoare, mai ales dacă apa îi mai rece, să scadă bugăt. Vara scade un pic mai repede, da o tot controlăm, cam din două în două ore. Apoi o aducem de la vâltoare și o coasem tradițional, cum se coase la noi și după ce îi cusută iară mai tragem câte o cearsălă”.
Des sunt văzute iarna pe ulițe gubele, des se face și referire la ele în versurile populare. Așa, de final, vă dăm un exemplu: „Săracă gubuța mé / De la multe m-o scos ie. / De la ploaie, de la vânt, / De la câte-s pă pământ”…
Povestea completă, aici.
Sursă: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Sarmale de post din Valea Stejarului
