E vremea câșlegilor, când – în universul satului tradițional – era treabă multă: se organizau nunți, șezători, clăci. Plus jocul în sat!
”Câșlegile reprezintă perioada dintre două posturi; toate zilele de peste an în care se mănâncă de dulce”, conturează introducerea în subiect muzeograf Gabriela Filip de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Această perioadă în care ne aflăm acum, respectiv intervalul de timp dintre Postul Crăciunului și Postul Paștelui, este cunoscută regional sub denumirea de ”câșlegile de iarnă”, ”dulcele Crăciunului”, ”cârnilegi” etc.
Muzeograf Gabriela Filip vine cu detaliile: ”În lumea satului tradițional, câșlegile de iarnă reprezentau cea mai favorabilă perioadă din an pentru organizarea nunților: nu se lucra la câmp, fetele aveau timp să își rânduiască zestrea, iar recoltele erau proaspăt adunate”. ”O venit câșlegile, se mărită fetele / Or veni câșlegi cu flori și s-or însura feciori” (Mihaela L.)
Mai multe despre timpul câșlegilor povestește Dochia B. din Lăpuș: ”Amu să începeu iară șăzătorile, unde să adunau femeile, fetele, da vineu șî feciorii. Mereu feciorii vineu la fete în șezătoare șî să jucau tăt felu’ de jocuri: luatu’ fusului, bănuțu’, de aieste”. Tot acum se organizau și clăcile: ”se faceu clăci de dus gunoi, cu săniile, pă câmp, unde aveu ominii loc de sămănat, unde puneu mălai și picioici. Să mai duceu la cărat de fân, aduceu acasă fânu di pă câmpuri”.
Și, ei bine, da, tot în vremea câșlegilor (noi v-am zis că era treabă multă!) se organiza jocul în sat, după cum spune Dochia B. din Lăpuș: ”Să făce joc în sat în tătă duminica, mereu femeile, babele stăteu pă marjine, să uitau la feciori care cu cine joacă, care cum joacă, cu a cui fată povestește. Altfel ierau vremurile atunci.”
Materialul integral este disponibil aici.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
CITEȘTE ȘI:
Asta-i vremea Verjelului!
Cât îi Maramureșu’ | Moda cojoacelor tradiționale, deslușită în Breb
Cât îi Maramureșu’ | Vasile Șușca: ”Măștile mele-s o pată de culoare”
Cât îi Maramureșu’ | Porțile de lemn – adevărate arcuri de triumf
Cât îi Maramureșu’ | Un muzeu unicat, adăpostit de ”cea mai veche construcție de lemn de pe Valea Izei”
