”Perioada sărbătorilor de iarnă evidențiază armonios frumusețea și autenticitatea Maramureșului, simbol al satului arhaic, al valorilor și obiceiuri străvechi. De-a lungul timpului, locuitorii acestor meleaguri s-au îngrijit de transmiterea din generație în generație a obiceiurilor specifice acestei perioade atât de îndrăgite de către noi toți. Obiceiul colindatului, steaua, viflaimul și jocurile cu măști sunt doar câteva dintre datinile care au dăinuit până astăzi în Maramureșul nostru drag”, începe muzeograf Gabriela Filip de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș povestea despre măștile de sărbătoare.
De-a lungul timpului, masca în Maramureș a avut diverse roluri: de apărare împotriva duhurilor rele, de purificare, de magie, de comunicare cu spiritele strămoșilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate și rodnicie etc. ”În prezent masca se folosește ca recuzită în spectacole și este adaptată teatrului popular cu caracter creștin, care se practică în preajma sărbătorilor de iarnă, funcțiile inițiale fiind înlocuite cu funcția ludică și cea estetică”, informează Gabriela Filip.
Cea mai cunoscută prezență a măștilor este prilejuită Viflaimu în timpul sărbătorilor de iarnă. ”Deghizarea reprezintă un aspect esențial, scopul purtării măștilor fiind acela de a-l face atât pe actant, cât și pe privitor să perceapă imposibilul ca fiind posibil. Purtarea măștii reușește transpunerea individului într-o lume neobișnuită, cu numeroase răsturnări de situație, conferindu-i acestuia noi valențe în exprimarea artistică, ritualică sau eroică, anulându-i starea de zi cu zi și plasându-l în ipostaze noi, uneori nebănuite chiar de el însuși”, explică muzeograful.
În jocurile cu măști din Maramureș, există – din punct de vedere tipologic – măști animaliere (capra, ursul), demoniace (dracii) și măști umane (moșii), respectiv măști funerare și mmăști teatrale – din punct de vedere funcțional.
”Cel mai întâlnit tip de mască din această zonă este denumită de către bătrânii satelor masca de drac. Aceasta este confecționată din materiale naturale și completează armonios costumul purtat de către feciori în perioada sărbătorilor de iarnă, în cadrul teatrului popular. Pe lângă masca propriu-zisă, un rol important în costumație îl au și tălăngile (clopote mari prinse de chingi de piele) folosite pentru a produce zgomot”, precizează reprezenta Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară.
În Maramureș trăiește unul dintre cei mai cunoscuți făuritori de măști populare. Distins cu titlul onorific de Tezaur Uman Viu, Vasile Șușca a crescut și a trăit pe Valea Izei: ”Eu eram fascinat de măștile astea populare încă de mic copil, prima dată stam și pândem după garduri, după fântână… vai de mine! Când îi vedem normal că să ridica păru’ pă mine”.
Vasile Șușca, creator al măștilor tradiționale din Săcel, a reușit, prin talentul său, să facă Maramureșul cunoscut în întreaga lume. „Măștile mele o ajuns la colecționari din toată lumea, din Japonia până în Alaska. Măștile mele îs păste tăt”, spune Șușca. Asta pentru că măștile create de maramureșean sunt unice. Fiecare, în felul ei. ”Masca, cu cât îi mai rânjită, cu atâta îi mai faină! Măștile mele îs hlizitoare, ca și mine”, mărturisește maramureșeanul.
Povestea întreagă, aici.
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Vasile Șușca: ”Măștile mele-s o pată de culoare”
